Arhive lunare: ianuarie 2016

Știu exact cine sunt eu mă cunosc ca pe buzunarele întoarse, între nimic și nu se poate aproape și mereu departe. În timp ce, cândva, vom fi cu toții mistuiți tot mai grăbiți, dar neschimbați tot mai veseli peste buruieni călcate … Continuă lectura →

Gândul ca un curent aprins niciodată nu s-a stins,  obrajii tu, tu mi-ai atins steaua de dor atunci m-a prins, și ancorat în vis ca și în viață mă leg visând de bună dimineață cu somnul răvășit în patru zări … Continuă lectura →

Un câine pătat, blăniță cu pete Tavan mucegăit sau perete, Între adevăr și minciună O pată de nimic se adună. O nuia de alun ce apare în lume Și preschimbă iarba bogată în dune, Între adevăr și minciună Este legat … Continuă lectura →

Să punem totul în ordine, Mă tot întreb ordinea cui?  Între acum și mai târziu Între târziu și nu acum Sau între apoi, pe urmă dacă, Urma se lasă cumpărată. Să punem totul în ordine? Dar am ajuns la un … Continuă lectura →

Sunt ca oglinda, mă privesc văd chipul degajat invers,  ca o reflexie adunată și văd un chip și văd o față. Sunt ca oglinda, chipul meu, adus aproape, nu sunt eu, eu sunt aici, chipul acolo brăzdat în ceață și … Continuă lectura →

Apa care trece prin cuvânt ca porumbul, ori ca grâul, îl hrănește sau prin gând ne colindă el ca norul. Panta rhei, panta rhei ne colindă iarăși dorul, apa care trece prin cuvânt este viața, viitorul.

Cu tot felul de lingușeli ne măgulește întâmplarea  uite spun, s-a întâmplat chiar ieri… s-a întâmplat să privesc înainte, apoi înapoi, să privesc peste incertitudine și adevăr peste florile de tei și măr și să văd tot nevăzutul din apus … Continuă lectura →

Cine sunt? Mă întreb acum vremea se cerne, iarna de acum cu albul imaculat și pur, dar eu cine sunt? Mă uit spre trecut, eu sunt, amintirea timpului, un drum o amintire al ,,Eului” ce țipă de ghearele egoiste din … Continuă lectura →

Destinul trist al florilor de gheață Ce se topesc în balta de pe stradă, Destinul trist al florii din grădină Pe  care o smulg și o fac cunună. Destinul…? Poate și el se scaldă-n suferință, cine îl cunoaște, el pe … Continuă lectura →

De viscol plin, toate trec ca floarea spulberată,  peste întinderi de acum și-s viu căutător pe bolta învolburată. Opaițul stă aprins, îmi plec privirea caut acolo sus unde cred s-a ascuns nemurirea. Apoi mă strecor prin trecătoarea unui ecou adus … Continuă lectura →