Arhive lunare: iulie 2019

Satan privește mândru, aprobă cu trufie pe căile uimirii acoperit de voal, din conul de întuneric o suliță, metal, împunge nimicind paducheria. Dar ce sa vezi, plătesc copii noștri pedeapsa omenirii ce s-a vrut, o lume bună, ba mai bună… … Continuă lectura →

Din istoria și preistoria vieții Un amănunt banal s-a rătăcit la circ Viața un carusel fericit, nefericit, Se răstogolește și adună Un tigru face tumbe în tribună. Răsună arena, iar pe un cal alb Apare dresoarea sclipind a smarald, Se … Continuă lectura →

Era pe vremea unui gând, era dincolo de se putea, când spiritul tot concentrat pe disciplină se înălța tot spre lumină, iar dincolo de se putea era ceva din vremea mea, amețitoare clipe oscilante când tinerețea balansa-n cetate. Prin munții … Continuă lectura →

Dar ce ar mai fi să fie când totul ar fi fost, pe sub alb chiar fără rost s-a făcut albastru anost cer întors, spațiu întors, de dincolo de sentimente cuibărite in segmente. M-am trezit în această dimineață plin de … Continuă lectura →

Irod cel mare A fost un mare rege ce a construit cetăți Avea în firea lui răutate pentru toți, Strivea copii, chiar și pe fii săi Pentru a nu moșteni cetățile apoi. Nu există istorică consolare El a rămas de … Continuă lectura →

Bună ziua, arbore! Ești fericit în locul acesta, întreb. O, dacă ai știi, eu privesc cerul Vine noaptea și culeg misterul Frunzele mele au cules stropi de rouă Dimineața atunci când ziua și noapte se frâng în două. Bună ziua, … Continuă lectura →

Să încercăm să facem o lume mai bună a spus copacul, apoi a venit tăietorul cu fierăstrăul. Să încercăm să facem o lume mai bună, a spus micuța floare, apoi a fost împachetată pentru o sărbătoare. Să încercăm să facem … Continuă lectura →

Motto: Emil Cioran avea dreptate istoria nu poate fi învățată într-o carte, ea se trăiește și la focul viu revine cu suflul unui gol, pustiu. Viața profundă, existența secretă se bea încet cu apă rece, iar ceea ce distingem pentru … Continuă lectura →

Aveam la picior în plus, platfus, la nas aveam din întâmplare deviația septului în zare, vedeam chelia cum răsare părul rămas în tigva mare. Dar toate le aveam așa până am auzit călare pe o șa, că în Clujul luminat … Continuă lectura →

Călare pe un cal de cizmărie aveam durerea-n dos pe la chindie, o ciocănitoare bocea, bocea iar ciocul ei copaci scurta. Aud cum prin referendum iar am validat prostia ca fiind înaltă în stat, iar singura consolare ce rămâne la … Continuă lectura →