Arhive lunare: decembrie 2017

Câte picături de apă sunt în mare atâtea clipe de iubire, și câte petale de frumos din floare atâtea șoapte trase-n fire. Și sănătate și mult zâmbet treisute șaizeci și cinci de clipe cu safire adunate într-un pumn noul an … Continuă lectura →

Lumea aleargă, timpul aleargă, Anul se schimbă în grabă, Pruncul născut de Crăciun În lumea de nea prea curată, Aleargă și el astăzi să vadă De omul este mai bun. Dar ce să vezi, nimic schimbat Războaiele din nimic se … Continuă lectura →

Taci, materia se trezește cu pumnii deschiși secundele se sparg în cristale iar timpul se pirde pieptiș. Taci, colindă lumina prin dalbele bezne iar gândul străbate și el peste glezne se lasă cu frigul, încet pe furiș, apoi se apleacă, … Continuă lectura →

Am botezat șoaptele în miezul gândirii Printr-un requiem la moartea tatălui meu. Îl chema Ștefan, dar la fel ca Enkidu, m-a învățat ,, că a murit prietenul meu, care vânase cu mine lei” Și se acoperă sărbătoarea  Cu înăuntrul gândirii … Continuă lectura →

Eu sunt sufletul crescut înaintea luminii Atunci când privirea cântărește zarea, Acolo unde se întinde chemarea Unui avânt răsărit din noroiul de acum. Dimineata poate începe oricând, Si doar atunci când ai sperat înaintea luminii, Un gând si cugetul se … Continuă lectura →

Poate că așa a vrut măritul Cronos Să așeze binele și răul într-un corn Doar în bătaia unui timp să facă Începutul și sfârșitul unui fost. Între Adam și Eva doar un corn De unicorn și ne arată Doar dragostea … Continuă lectura →

Amintirile se îngrămădesc în gări adevărate cupe de comori, iar pe șina ce coboară apare încă o gară. Tu mărite împărat m-ai uitat în al visului regat, calul meu și nemurirea tot descoperă uimirea, printre mobilele vechi poteci line, tot … Continuă lectura →

La cina cea de taină mâncarea nu avea gust, doar Gralul aducea viitorul iar secunda a venit cu viața. O singură dată, aduce o dată și cândva a fost, de mult că un rost când timpul colindă pe cerul oglindă. … Continuă lectura →

Cineva spune că universul iubește și suferă cu noi eu nu concep realitatea dacă nu o reduc la gândire, pirații oglinzilor tot ne dau de știre că suntem un bob de grâu între ploi. Evidențele se disociază: -clasa dominantă, animalul … Continuă lectura →

Opus treizeci și cinci Câtă tânguire și frunzele cad lent a venit iarna cu albul ei imberb, iar clopotul străbate in putredul accent și doar depărtarea m-a lovit atent. Sufletul se prinde pe ochiul meu drept și privesc departe în … Continuă lectura →