Între două gări

Amintirile se îngrămădesc în gări
adevărate cupe de comori,
iar pe șina ce coboară
apare încă o gară.

Tu mărite împărat
m-ai uitat în al visului regat,
calul meu și nemurirea
tot descoperă uimirea,
printre mobilele vechi
poteci line, tot poteci,
și în somn și fără vise
ochiul parcă se deschide.

Eu sunt o locomotivă cu aer
iar gara mea a deraiat
pe șina de gând în regat.
Continuăm?
Nu…!
Aerul este liber la băcănia din alt oraș.

wp-image-294077421jpg.jpg

Reclame

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s