Arhive lunare: noiembrie 2018

Un gând Se adunau dorințele toate pe un câmp de stele moarte, și dintre stelele ce cad am rămas pe câmpul ars. Tristețea murise într-o rână pe un câmp de mătrăgună iar noaptea se asemăna cu spaima ce se ascundea … Continuă lectura →

Prefer o fericire provizorie inima vibrează lin, bună dimineața, noapte bună ceasul bate iar a spleen. Timpul abătut. Ce nume? A-batut cu B-ul mic, pe nisip doar scarabeul îngheață iar, este frig. Prefer o fericire provizorie linia de mijloc împarte … Continuă lectura →

Asemeni munților, blestem, din dunga cerului să privești etern, să vezi lumea în albastru de iubire să simți adierea luminii ce îmbie să ai orizontul ancorat în suflet și demnitatea în gând prin cuget, iar arborii să te mângâie în … Continuă lectura →

Mă rostogoleam pe o adiere piramida se vedea de sus în jos și într-o parte, la o poartă, totul radia pe dos. Atuci a apărut o lumină din istoria pe care o admira dintr-un tainic atelier pe care Goethe îl … Continuă lectura →

Ca să fie clar, vorbim despre… și aceasta nu este o provocare, este ceva de dincolo de orice încercare legat de un dincolo și prin urmare, treptat se umple un gol existent în cenușa norului ardent când nu există consolare … Continuă lectura →

S-au rupt zăgazuri de lumină Din cer cu luna într-o rână De dincolo, de aici, din slavă Lumina zumzăie silabă. Și se făcea din nevăzut să vină Poem nescris adus de lună Prin Frumusețea opalină Săgeți din piatră ne adună. … Continuă lectura →

Vorba lui Caragiale:Hai, gogomani, la jubileum!Sărbătorim centenarul printr-un pleonasm indus,,centenar 100 România”Ce să însemne centenar dacă nu o sută-n plus.Avem griji, avem cultură, dar nu avem viziuniMarele război sărbătorit prin morții unui crud redusÎnghețați în umilința politicii prin defrișareReîntregirea e … Continuă lectura →

Pentru că acuzatul erași nu se deosebeadincolo de sute de anipe un final ce rămânea,pe o întrebare ce se regăseaaidoma și mai departeun acuzat căzut dintr-o carteunde și apoi obișnuieștecu untură de pește dospește,pește și nu pește vopsitîn culoarea vântului … Continuă lectura →

Mă gândesc la Cezanne mă gândesc cum privea obiectul de sus, apoi îl transforma în capodoperă. Mă gândesc la felul în care privim lumea apoi compunem operă sau operetă. Să înfigem tridentul în carnea nepăsătoare lumea este împărțită: blesteme sau … Continuă lectura →

Undeva soarele se ascunde printre falii de timp întunericul cutreieră peste frig, haina destinului se scutură de zăpadă peste bătălia din stradă. Mereu și aidoma și la fel tristețea se acoperă cu frig și cu ger, lupta se dă cu … Continuă lectura →