Arhive lunare: martie 2022

Să construim lucruri efemerenemurirea este ferecatăîn dragostea ce dăinuie înfocatăîn focul stins de muritor. Ghilgameș și Enkidu sunt prietenidar zeii din trufie au pedepsit,Iștar a venit și povestitde adânca ei iubire. Răzbunarea este cheia sorțiiomenirea se împarte între răi și … Continuă lectura →

Constelații de luminăAgățate în prăjină,Cerul cu a lui podoabăMă întreabă:Ce colinzi suflet rătăcitCu privire-n infinit,Tu nu ști cum totul te împresoarăÎn iluzia asta goală…? Luna se oprește peste cerÎntre-un colț numit mister,Noaptea se frământăSoarele ascuns în umbră,Împărăția unei nopțiRăvășită pe … Continuă lectura →

Motto: Toți oameni se tem, cei care nu se tem nu sunt normali.J. P. Sartre Frici normale și frici patologiceÎntre toate aduceri ilogice,Mersul vieții nu-l alegemȘi nu facem din frică lege. Privesc cum se dorește totușiFrica să devină rege,Ciuperca disperării … Continuă lectura →

Lumina din înalt Atât de frumoasă e primăvaraCu primii pași peste culori,Florile, pomii, frunza, întinerind acest decorCând totul se naște prin flori. Atât de cald răsare soareleȘi clipa se naște odihnităÎncolăcit de a sa ispităMinunea primăverii în zori. Atât de … Continuă lectura →

Și mă întrebam: în două,În nouă sau în nouăzeci și nouă,Și apoi frântă așa, tăcerea se tot plimbaPe aripi de vânt adusă peste pământ. Privesc cum tăcerea a ajuns baltăScufundată de o fregată în poartă. Am rupt tăcerea, tăcerea am … Continuă lectura →

Am rupt tăcereaȘi mă întrebam: în două, în nouă sau în nouăzeci și nouă,Și apoi frântă așa, tăcerea se tot plimbaPe aripi de vânt adusă peste pământ. Privesc cum tăcerea a ajuns baltăScufundată de o fregată în poartă.

Doamne păzește viața noastră de toți nebunii lumii,ei vorbesc despre pace și ne îndeamnă la războisă ne păzești de fățarnici, de mincinoși,ce au făcut pe pământ un loc fără noroc. Să ne aperi în aceste vremuri rătăciteiubirea cu o femeie … Continuă lectura →

Cuvine îmbrăcate în culoriCuloarea dorului într-un vis ușor,Muzica apelor ce mișcă depărtareaFreamătul codrilor ce leagănă marea. Verdele să fie culoarea din visCând albastrul mări se apleacă aprins,Dorul materializat pe o culoareTăcerea ochiului oprită în căutare. Însetat după adevărUn singur cuvânt: … Continuă lectura →

Motto: Charles de Gaulle premierul din exil întreba: ,,Ce face Parisul, catedrala a rezistat…?”Merg cu gândul la acel moment și spun: Doar cel care apără frumosul este om bun! Când am vizitat prima dată Parisulmi-am dat seama cât de mult … Continuă lectura →

Adevărul ustură și doareO mască pe chip, o însemnare,Ceva privit invers ca un reversSpălat în vis de interes. Un atentat la propria mea pudoareAdevărul ustură și doare…!