Arhive lunare: octombrie 2020

Pe o geană de dor Presărat cu Amor, Nu mă satur de albastru Colind cu privirea pe astru. Dorule,când o să-mi fie dor Atinge-mă cu bagheta ușor, Și prinde-mi în gene albastru Un răsărit din acest loc și castru În … Continuă lectura →

Motto: pentru maestrul Lucian Avramescu Ne e dor de noi și de alte secundeMinutele de acum s-au învechit,De clipe frumoase, de unde și undeCe au însemnat răsărit. Apoi ne e dor de zăpadăAbluțiunea venită din vis,Ne e dor de noi, … Continuă lectura →

Uranus Istoria se împarte și desparte Ideile sunt adunate în eter, Cerul luminat, și-n zi și-n noapte, Aduc un zeu domnind pe cer. Și cerem de la cer iertare Născut din Haos zeul tern, Uranus face și el parte Din … Continuă lectura →

Icar Zborul poate fi frumos Atunci când nu urcăm prea sus, Aripile noastre de stele Sunt mări regăsite în vise rebele. Nici prea jos, nici prea sus Linia de mijloc ne învață supus, Pitagora Adaugă un unghi Ceva ascuțit ca … Continuă lectura →

Pe această piatră am vorbit amândoi M-am odihnit acolo pe piatră Lumea nu te-a uitat, Și te simți liber acolo sus Între cer și pământ, Între viață și mormânt Acolo… Unde marea vibrează în cer Acel minunat mister. Ce putem … Continuă lectura →

Frumos e albastru Iar valurile rup ritmul alb, Din mare se înalță Amfitrita Cu cei doi delfini pe catarg. Poseidon, el zeul mării Iubește albastru din larg, Ochii ei albaștri ca zarea Din Constelația unui mag. Sărutul Amfitritei e marea … Continuă lectura →

Frumos e albastru Iar valurile rup ritmul alb, Din mare se înalță Amfitrita Cu cei doi delfini pe catarg. Poseidon, el zeul mării Iubește albastru din larg, Ochii ei albaștri ca zarea Din Constelația unui mag. Sărutul Amfitritei e marea … Continuă lectura →

Mergând pe firul Ariadnei ca Tezeu Am ajuns cuprins de mare… În Olimpul unui Zeu. Liniștea se întrerupe parcă De o barcă…. Și șontâc, șontâc Urcă peste globul rotitor, Iar parcă astăzi este mut În trecere spre somn ușor. Eu … Continuă lectura →

Cu răsărit de rouă o liniște ne plouă, așa cum ea se așeza pe liniștea de gând ce se lovea de pământ, fulger nevăzut din al iubirii scut și, și, doar ea, și doar ea, era… ochiul ce privea iubirea … Continuă lectura →

Arunc cu o piatră în voi hei, voi… nu știați că niciodată este: un nici și o dată care a fost cu puterea lui de rost, și cu o spaimă risipită peste taină. Trăim în viitorul pur și ne spălăm … Continuă lectura →