Arhive lunare: noiembrie 2013

Când poetul plânge muzele tac… nopțile-s de sânge iar somnul e spart. Când poetul plânge floarea tot țipă, se încruntă cerul și adoarme-ntr-o clipă, iar spațiul devine tot curb, sau convex… cupola de stele se pierde-n al lui univers. Când … Continuă lectura →

Între frumos și greu între demon și zeu, între albastru și noapte sunt pietre, dar sunt sparte. Totul se curbează în scintilații albe, se scutura din noi abastre pietre sparte.

Se ard in țigară gânduri ascunse, În fum se despart lacrimi șuvoi. Peste un gust acru sunt picuri din noi Iar rădăcina se crapă, zbateri induse. Tot caut, sau ma intreb unde e Graalul, De Dumnezeesc sânge plin? Sa-l păzesc, … Continuă lectura →

Eu m-am îsurat târziu Mama se-ncurca-n probleme: -Cum băiat frumos, politcos Nu cu nevastă și avere? Ce să-i mai spun, cum să explic Aveam atunci trei păpușele Frumuoase cum nu s-au văzut Nici în lume, nici printre stele. Cum să … Continuă lectura →

Nu văd când culeg timpul, Il culeg si il masor Cu picatura de sudoare Ce ma picura din soare, Apoi descoper dimineața Cu nurii ei de frumuseți Cu florile îmbobocite-n glastră Cu spicele de soare ca săgeți. Urmează peste oglinzi, … Continuă lectura →

Respirnd cuvânt de tine apă vie, prin izvoare de iubire respirându-te îmi vine, florile de lut uscate în uimire ce au ricoșat într-o dimineață pentru dor și altă viață. Mă tot întreb, iar timpul judecător… se scurge peste gând ca … Continuă lectura →

Înainte de pe urmă înainte de apoi, când s-a stins focul în urnă un ocean pornit de ploi. Lăcrimau, urmele pale luciu răzvrătit de ploi, peste munte, peste vale se scurg florile de tei. Întrebarea mea postumă cine ești tu … Continuă lectura →

O dată sunt trist, o dată sunt gând sau sunt peste trup de pământ, un fulger ce colindă prin ninsoare scintilații de soare și mare ce se amestecă cu spațiul de dor viața peste un strop de amor, sau: Bună … Continuă lectura →

Eu nu mai am anotimp din timp in timp… totul se prelungește în zbor, zborul în vis, apoi în dor iar din ecuația încurcată apar întrebari și iată: De ce nu poți mulțumii pe toată lumea? O întrebare, atât… apoi, … Continuă lectura →

Adorm sau mă plimb… pe gene se sparge un nimb, roua lucește, luna dospește peste suflet un nor se unește. Nu este așa, că viața rămane un dar vândută de un cânt hoinar sau o dorință ostoită, de viață sau … Continuă lectura →