Arhive lunare: aprilie 2019

Lecția despre îngeri

Petru Jipa ”Die Lektion über Engel” Es wird ein Engel genommen und mit großer Vorsicht ans Fester gesetzt, sein Flügel ist ein Tropfen aus der Zeitflüssigkeit, dann wird er in einen Blick eingehüllt jenseits von Blau und Unsterblichkeit, er wird … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Furnicile și aurul negru

A fost odată o țară împodobită cu aur negru, furnicile care o populau au fost primele în lume care-l foloseau, ungeau roțile carului tixit de grânele aduse din câmpul înflorit. � Într-o comună de lângă Ploiești, Râfov se numește, doi … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Mă paște gândul său credința

Mă „paște” gândul… Sau credința , căci în durere iubirea este dor . Devine totul , rugă și căință. Prin moarte a înviat ISUS HRISTOS Mă „paște” gândul… Sau credința , căci în durere iubirea este dor . Devine totul … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Viața

Viața e scurtă, ne naștem pentru a iubi Doar spiritul rămâne printre vii, O disciplină croită și curată Din amintiri săpate dintr-un ală daltă. Suntem la ceasul mângâierilor nubile Viața dincolo de rău, dincolo de bine, Schumann a determinat frcvența … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Timpul lumină

Culoarea obosise la orizont poate lipsea și era o vină, soarele dispăruse bont fără realitatea de lumină. Apele tremurau de groază coama verzuie lipsea, când totdeauna, boare lină, din locul care murea. Se pierde ecoul albastru cerul se năruie în … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Doamne Dumnezeul meu

Doamne… visele mele de ce sunt prinse în amintiri, tinerețea de ce este o pasăre călătoare, și peste toate aceste întrebări, peste toate, albastrul ne cucerește în dor și lasă-mă să cred că doar florile mor. Doamne, cât trăim atât … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

De cărbuni și de rubine

Murmură viața în mine De cărbuni și de rubine, Peșteră răsunătoare peste câmp Ca un ocean pierdut spre un pământ. Și nu mă săruta, eu țip De patima ce am urzit, Ecoul apărut în disperare Rupt de viață, fată mare. … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu