Arhive lunare: ianuarie 2014

Atunci când piesa de teatru-i la final Când cortina se coboară, Când luminile se aprind în sală Atunci pentru sfârșit apare bal. Dansul să fie un început de adevăr Balerinele se râsucesc, lumină, Iar florile să crească în grădină Pe … Continuă lectura →

Ce simplu, ce frumos copilul de atunci a fost, fără de păcat, fără de patimă ca liniuța ce se leagă, cratimă, ca vălul alb ce se întinde copilărie, copilărie cu zumzetul suav de frumusețe de fericire și binețe. Dacă găsesc … Continuă lectura →

Se aruncă din stea apoi se arată o sferă, din aproape în aproape se ascunde o himeră, apoi se cântărește în doi iriși de cer ce se prinde în apa focului pe mare. O încercare… Ca zborul să devină o … Continuă lectura →

Culoarea adoarme pe urme de retină se zbate, se zbate în a minții grădină, iar fiecare muritor ascunde culoarea în a iubirii stare divină Alung diadema ce ochiul o poartă culoarea pătrunde și crudă și oarbă, și dacă răscolesc în … Continuă lectura →

Rătăcit în iarna rătăcită pe muntele îngropat de nor, pe față, pe dos sau pe jos, sau rătăcit pe covorul din dormitor, alergat de un gând, alergat de himeră tăcerile se ascund pe galeră, rătăcit de ecoul din gând. -Ești … Continuă lectura →

Sunt inca om, un omulet de ceara ce se topeste cand e cald afară. De sticla.. ce nu se vede cand ceru-i plin de pâclă. De roua… cand afara ploua. Suntem oameni? Dar am ramas puțini. Diogene striga: Caut un … Continuă lectura →

SĂ-ȘI DEA DEMISIA! S-o facă omenește și cavalerește și creștinește!… Și nu ca act de pedeapsă, ci ca act de rușine pentru că este cel mai înalt demnitar pentru asemenea probleme într-un sistem care se dovedește incapabil să le gestioneze! … Continuă lectura →

M-am legat cu lacătul de pod Suflet ancorat, stabilopod Să călătorească o iubire De dincolo de nemurire, Și am vrut în drumul Rinului Să fie… Dragostea noastră Și o poezie.

Un fulger este viața, un fulger… de zile peste nopți un țipăt în grădină o șoaptă peste bălți. O aripă de soare o aripă… ce bate spre o umbră, infinit, când se scufundă marea spre dorul de iubit. Ce liniște, … Continuă lectura →

Și îngerii mor sau florile culorea frumosului din noi și pomii sau zborul apoi sau nopțile când apar zorile speranța se rupe în lacrimi de ploi când îngeri se cern peste un zgomot șuvoi. Și a murit cu lacrima înghețată … Continuă lectura →