Arhive lunare: septembrie 2015

Motto: În amintirea lui Luciano Pavarotti și Freddie Popas stingher, căutători de aur au poposit peste al simțului tezaur, muzica se lasă descifrată ca un surâs suav de fată steaua de glorie s-a speriat poem ce a rămas adevărat. Dragostea, … Continuă lectura →

Nu mai adaug nimic, nimicul din nimic o pasăre cântă la geamul meu eu si eu, doar gândul flămând, văpăi logodite alunecă, caverne troglodite ursitoarele răbufnesc iubesc, nu iubesc… La ce să mai ascult zorii când răbufnesc norii? Si in … Continuă lectura →

Albastrul cald al privirii a devenit de platină platina a devenit o pasiune de neuitat, câtă pasiune poți să faci și durere pentru o iubire ce te umblă turbat? Din ochii de platină nu am fixat niciun gând au curs … Continuă lectura →

Iată, luna ajunge roșie de furie în noaptea care se înfurie, iar tu dragostea mea, ce faci, în noaptea asta de popas? Doar surâsul tău mă alină și stelele ce lucesc fără vină, și umbra se adaugă mai roșie la … Continuă lectura →

Fecunde serbări și premii pentru clipă iluzii ce zac peste ispită, gândul se joacă cu noi și zborul se pierde ca și norul. Unde suntem? Poate răspunde atomul îmblânzind pozitronul.

Zadarnic obloanele sunt ridicate și descoperi viața tot răsfoind o carte, extazul este atât de intens trei rânduri și viața ne picură-n sens. O nu, o da, și iată! Viața cu chip îngeresc de fată ca roua ce picură-n picuri … Continuă lectura →

Doamne câtă poezie am în mine În ochii ei, în vânt și în eter, Încât am să compun o simfonie Cu pașii mei ce scurmă iar peren, Am dorul ancestral sădit în gene Am tot amorul rătăcit la infinit Și … Continuă lectura →

O frunză rătăcită pe pantofii ei cu toc Dosar de existențe, noroc un nenoroc, Mirosul din grădină înfipt în tocul cui Și viața mea probabil un troc de cum și cum. Nervi roși de suferință, frunză rătăcită, pală Viața poate … Continuă lectura →

Fărădelegi acoperite de păcate Se zbate omul și tot dă din coate, În astă sferă se adaugă anume Cenușa sau speranța născută peste lume. Se zbate marea, se apropie furtuna În depărtări am tot zărit doar huma, În tonuri galbene … Continuă lectura →

Tumult asurzitor Cascadele plâng cu lacrimi de apă, Zgomotul universului ce se adună ca slavă. Inima cântă, copacul cântă Freamăt, mișcare, naiadă Viața se joacă și cântă, o poartă. Un răsărit de soare Desigur este minunat, Trăiesc și astăzi am … Continuă lectura →