Scopul vieții

O frunză rătăcită pe pantofii ei cu toc

Dosar de existențe, noroc un nenoroc,

Mirosul din grădină înfipt în tocul cui

Și viața mea probabil un troc de cum și cum.

Nervi roși de suferință, frunză rătăcită, pală

Viața poate întâmplare egală și universală.

Unde suntem rătăciți, vai glezna de jos privită

Din suferința goală la oglindă.

Un profesor, filosof cu har mă întreabă:

-Tu ce crezi, de ce ne naștem în existență oarbă?

M-am tot gândit în gândirea mea banală

-Cum viața este comoara din comoară.

-O nu, răspunde plictisit

Scopul vieții e să mori liniștit.

Frunze rătăcite, noi nu vrem, dar suntem

între lumini și aer, doar o punte…

20140926_233939

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s