Arhive lunare: Decembrie 2009

La multi ani

Împotrivirea paşnică în faţa răului Este un gând. Transformarea răului în bine Este un gând. Toate se regăsesc pe singurul pământ Întruchipate în gând. Se termină anul 2009, Bucuria tristeţii ne asudă… Tristeţea bucuriei ne inundă, Şi şerpuiesc pe potecile … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Litanie

Doar naşterea rămâne lucru sfânt, Un sâmbure de viaţă-nmugurind. Ca simbol unic de speranţă Trăim, trăind, trăiesc, iubind. Un Dumnezeu apare tainic Purtând pe  braţe pe Isus, Speranţa vieţii, dor năvalnic, Încrederea în cel de sus. Mă plec în clipă de … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Iluzia

Zăpada să cearnă În ţară e vară, Guvernul demis Se face cu biss. Se coace urzeală De ,,Roşia Montană,, Se plimbă pe cal Cântând la caval. Doar un lunatec Mai speră apatic. Zăpada e albă Trăirea e dalbă, Şi vin … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat , | Lasă un comentariu

Ventrilocii

Au renăscut ventrilocii s-au adunat peste cenuşa unui neam, să suguie, să plângă şi să mulgă, ce a mai rămas peste tăpşan. Ventrilocii au filozofia lor de aer zborul se amestecă-n Vuitton, motorul gâtului este un gol prelung racordat la … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat | Lasă un comentariu

Dadaism politic

Secunda se risipeşte peste clipă, O şoaptă rămâne tristă şi ţipă. Adagio se scaldă pe acutul ,,La,, Eu mă reculeg printre crengi cu ,,Da,, Râmân credincios peste nesupunere, Se aude clopot de Dunăre. Decade şi verbul din rimă, Anunţă că … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat | Lasă un comentariu

Nichita

Decembrie prin treisprezece alb, Anunţă, cum marele bard. A pornit prin necuvinte În iarna viselor , cuminte. Se-amestecă Nichita. Osmoză, hrană-n clipa, În care cuvântul Se cerne prin cuvânt. În cuvântul său de sfânt.

Publicat în Uncategorized | Etichetat | Lasă un comentariu

Decăderea spre ură

Pe meleagurile gurii mele iese ura, ura, ura, cât și frauda, cultura, întâlnită într-un an la un vajnic căpitan ce se mută peste an din soldat în mare ban. Ban cu ban se scurg pe șină peste nevoiașa vină.

Publicat în Uncategorized | Etichetat | 1 comentariu