Arhive lunare: august 2018

Demult de tot Când sărbătoarea ,,limbii române” Se împletea cu numele scriitorului Corneliu Leu Când Sfinxul veghea jurământul, Atunci demult și eu am fost oaspete. Dar așa cum au spus înaintașii: Vă las vouă moștenire…! Așa a spus și marele … Continuă lectura →

Nepătruns și neatins că o lebădă pe lac abandonat ca un câine în ceardac, iată-mă în albe tonuri, iată-mă un caz care face din visare haz. Ah, ce spune romanul în atare stare sa faci haz de necaz fara supărare, … Continuă lectura →

Nici nu veți înțelege ce vrem noi sau poate nu vreți să aveți o lege, poveștile despre Mihai, Horea, Iancu au tăcut în anii de nimicnicie și tumult. Sa nu vorbim despre morții ce-s vii în amintirea lor, doar spirit … Continuă lectura →

Platon se plimba prin gradina Akademos discipoli săi ascultau cu patos, platanii sădiți de Canon se foiesc și ei înțelepciune venită de la Zei. S-au născut atunci idei creatoare: omul orb, dar simțăminte în mișcare, omul iluzie venită de sus, … Continuă lectura →

Tu ești cel mai minunat cadou adus vieții mele colind peren printre poteci de stele, soarele aude geana mea stângă cum lacrima de fericire tot încearcă să plângă de dincolo de geana mea dreapta ce tot dorea să te vadă. … Continuă lectura →

Colina se surpă prin zgomot, mișcare,Se aude un clopot agățat de zare,Noianul de alb amestecat, verde lin,Peste o lume se varsă-n pelin. Ce consolare pe marea ce-i mareAdună prin norul ce pierde o zare?Aidoma totul, intact și sublimSe scurge prin … Continuă lectura →

Și ca o regină călare pe un cal călare de dincolo de orice omenesc, eu sunt: suprarealism, expresionism și dincolo de orice constatare ești frumusețea întruchipată de visare acum și din departe, stare. Te colind regină mică pe un melc … Continuă lectura →

Demult când luna mă vizita să-mi spună o poveste Când viața începea să fie o dimineață, așa cum este, Când totul se curba prin dimineți solie Am scris în gând o poezie: Când mă trezesc din vis, zâmbesc a realitate … Continuă lectura →

Tu poți să crezi în destin așa cum pare un gând plin, încărcat de alinare ca un val în colț de mare? De dincolo spre acum ecoul se sparge în drum, și șoptește peste timp: destinul unui anotimp…!

Și eu am avut acel vis Walt Withman știe. Amândoi am vrut o mare iubire și dacă privim la toți oamenii, toți vor…! Dar cuvintele au ars pe buzele de iubire și apoi cenușa ne-a orbit a cuvânt.