Arhive lunare: noiembrie 2015

Cele visate s-au mai destrămat doar amintirea le-a întruchipat, sunt bulbi de gând ce se despart prin țărâna dintr-un gard. Sărmani mai suntem neștiind noi ne deșteptăm trăind, sărmani tot suntem, dăinuim noi ne deșteptăm, trăim. Gândul prinde gustul vieții, … Continuă lectura →

Caută viitorul, prezentul e orb, stele în timp se adaugă și sorb, corola e plină amintirea ne sapă iar ceața se lasă, luna valsează, un timp regăsit un spațiu, o eră caută viitorul și speră!

Cine ce mai crede oareun portic legat de mare, marea zace la picioare cerul vântură izvoare codrul tot se risipește din povestea cu nu este vântul se adună tot în hăinuța mea de cort. Cine ce mai crede oare sunt … Continuă lectura →

Sânul acestei nopți, laptele cald al zilei Iarna cu soarele transparent și rece,  Frigul în agonie prin haină trece Și gândul, doar gândul ce ne încălzește Este când iubire ne colindă rece Focul ce aprinde visul din albastru Doar iubirea … Continuă lectura →

Mă urc pe picioroange să vă privesc,voi nu mă vedeți, sunt sus, atât de sus încât soarele mă biciuie cu înălțimea lui, fulgi de lumină, nori de gând. Eu știu că nu vreți să tulburați fericirea mea doar gândul fericirii … Continuă lectura →

Nu mă bateți cu pietre eu sunt om, și fiecare floare la soare mai moare și fiecare infinit are un zenit, așa cum stelele, socot, se cern pentru un scop. Și nu mă bateți cu pietre, piatra undeva trebuie să … Continuă lectura →

Pe drumuri întortocheate se apropie,E slab, e limitat, e palid Nu are flacăra ca har și nici măcar cărare, Te face să ai milă când îi vezi Și mila crește… Dar apoi te lovește mișelește. Aș, numai așa au furat … Continuă lectura →

Exilat în noaptea răcoroasă și îngânduratăCu luna plină, șuvoaie argintate, Lepădat de orice oboseală Am admirat frumusețea tainică de seară. O nouă adiere venită către tine Speranța din privire colindă pe coline, Și inima vibrează a iubire Se trece noaptea … Continuă lectura →

Roșu ca un racm-am aruncat cu inima și capul în ape înghețate. Dreptate, frumos, melodie inima prinos de omenie, omul primigenius de timp… dar timpul a fost răpit. Avem timp de vânzare, strigau ursitoarele… avem doar visul ofilit, cărare, iubitul … Continuă lectura →

Unde ajung, unde colindseninătatea miezului nopții  coboară din trenul peren, unde ajung și unde tot strig e frig și frig, doar când ascult balada Ciprian Porumbescu ascute povața și consolarea apare, viața colindă pe-o boare de vânt adormit pe o … Continuă lectura →