Arhive lunare: decembrie 2015

În noaptea de bilanț când anul balansează, între ziua de acum și anul ce se leagă. În bi-lanțul care se urzește în povestea timpului tău, poveste. Restul amintiri, magie de cuvinte am fost așa și așa, acum mi-aduc aminte o … Continuă lectura →

Licurici și greieri în noapte Anii mahalalelor s-au scurs, Pe asfaltul ud, pe asfalt, zăpada ușor, puțin, a derapat. Trecem tot fugind de un an… Licuricii, gânduri ce se zdrențuiră peste bolta clipelor tocite cu ispite. Uliu…uliu, ce trist pare … Continuă lectura →

Inițial publicat pe Petru jipa's Blog:
A doua viață Să nu trădezi puritatea visului Poate că sunt o banală întâmplare, Colind a doua viață ca o boare Prin focul Domnului. Se începe totul prin iubire Ne naștem dintre…

Sălbatică și totuși. Luna plină, o coamă de lotuși, se sperie, țipă, peste întindere. Se mișcă-n visul de aprindere căldura vrea să o lepede pe ochiul meu trist, dar repede. Și luna, sălbatică și clară, opalină, roșiatică, bizară, vorbește în … Continuă lectura →

Iarna peste râu se întrece Cu jocul calm de aer rece,  Mielușei și zurgălăi Doar zăpada zace apoi. Toamna se colindă Soarele în tindă, Zurgălăi cu floare Încă-i sărbătoare. Vechiul an se plimbă Bunătăți pe limbă, Prag de o schimbare … Continuă lectura →

În miez de noapte Moșul ne vesteșteIubirea milostivă a nașterii de noi, Cadouri, brazi, simbol de tânăr har Lumină și iubire un dar. Știu! În alte locuri sunt războaie, Foamete, ură iar foame Dar poate pe acest pământ Se coboară … Continuă lectura →

Marea noastră poetă, Cleopatra Lorințiu mi-a adus aminte de Jaque Brel, care spunea: ,,Au suivant”, next, următorul. Un mare adevăr, se scutură mărul apoi înflorește și următorul… Timpul se grăbește, anul ofilește și trece în zbor, următorul… Cum viața ne … Continuă lectura →

O mie de bătrâni care au muncit pentru această țară, sunt dați afară de un guvern incompetent ce au votat la două mâini leafa lor, de câini. Ce țară, ce lume am făcut o revoluție de împrumut. Schimbat regimul de … Continuă lectura →

Când nu ai milă de drumețul trist privești la el cu silă cu ochiul tău fovist renunțând la perspectiva care aduce echilibrul într-o lume. Oare? În palida lumină, luminile-s sfârșite un orizont pierdut, cărări nesăbuite, asemeni labirintului tăcut prin care … Continuă lectura →

Viața se scurge, anii-s destin, absolutul pierdut în iluzie peste început cupa cu vin peste sfârșit o concluzie. Se curăță fața pământului verde culoarea gândului ce vede un ruginiu și albul de zăpadă nostalgii pure de naiadă. Speranța în anul … Continuă lectura →