Întâi a fost pe urmă

Întâi și întâi a fost pe urmă,
și apoi,întâi doar și
apoi au venit întrebările.
Înte-bare: altă întrebare!
Și pentru că a venit vorba,
dar cum să vină vorba?
Ea nu mai vine așa din vorbă-n vorbă
prin vânt sau un cuvânt,
sau prin unde, de unde?

Mulțumesc tuturor pentru urările onomastice
și pornesc în sunet de fanfară
la o bere populară.
Doar zeița mă luminează
înfiptă-n gardul operei.
Care operă?

img_0632

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Stranietate

Stranietate

Iubirea este atât de mare

Și se pierde într-un minut,

Așa cum floarea frumos mirositoare

Trăiește un timp atât de scurt.

Nu, nu ai teamă, eu nu sunt un atom

Iubirea mea, de bună seamă, este doar a unui Om.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

De a iubirii lavă am să mor

Da, dragii mei,
să vă trăiți viața cum crede fiecare de cuvință.
Pădurea se stinge de frig,
între acum și ieri întinderi de credință
viața este libertatea de a fi.
Iubirea se amplifică cu vântul
copacii se înclină spre pământ
doar clipa ce-i aleasă, doar cuvântul,
da, dragii mei, atât cât noi vom fi.

În orice seară o ascult cum cântă
privighetoarea freamătă cu vers
prin muzică auzul parcă luptă
cu adierea unei primăveri sau veri.
Oceanul poartă gândurile toate
le spală cu o spumă de iubiri,
dintre nimic și tot, și dintre toate,
da, dragii mei, avem miros de tei.

Când mă frământ,
un cozonac în tavă
la focul din cuptor mă coc,
aprins în a iubirii lavă
de a iubirii lavă am să mor.

img_0674

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Amintirea

Ca să plouă între datini
peste ale noastre cuiburi
am deschis aceste cuburi
cu iubiri venite-n patimi.

Știu cum ochii tăi cei verzi
ei mi-au alungat furtuna
și-au adus la mine Luna
și albastrul din livezi.

Peste gând au fost ierni negre
astăzi sunt doar cuiburi vii,
și-ntre amintiri solii
adunăm tot ce ne pierde,
ca să știi…!

Cum să mă dezinsingurez de tine
când ascund în amintire
doar iubire?

img_0651

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Am mers la fereastră să țip

Și-ncet, încet, buzele le mișc
în apele amorțite de semne
se cern peste ele poeme
ce-mi spun că exist.
Unde se naște sufletul și unde
peste întinderea de viață,
dincolo colindă iar o piatră
cu scintilații rare-n unde.
Doar lumina ne atinge,
zorii adună lacrima unui cântec
visez zeița unui zâmbet
de dincolo de ploaia unui sânge.

Am mers la fereastră să țip,
dar țipătul a ațipit.

img_0649

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cine zice ăla e

Ce spui tu vântule de șuieri la mine

am fost ocupat chiar nu vezi bine?

Am căutat refluxul mării de smarald

peste un afluent proptit în gard,

și am vrut așa în clar de zi

să unesc singurătate a cum o fi

în adiere de albastru 

cu un colac țesut măiastru.
Nu, tu vrei să spui:

Cine zice ăla e!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sânziene

Noaptea magică dezvăluie lumea în același mister

Stele cu fețe frumoase dansează pe cer

O lume de vis ce ne schimbă viața

Cu blestemul sau povață.
Sânzienele ne iubesc,

Pe cer cad stele în dans de mister.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu