O dată când te clatini sunt semne că începi să cazi

Clipe nimicitoare, războiul colindă fără camarazi,

Voievozii, regii, dau din colț în colț

Oastea de sentimente se adună

Dincolo de primul revărsat de lună.
Unde sunt sentimentele, am țipat.

Fiecare bărbat este înnobilat

Cu o secure sau un iatagan

Mâna stângă și mâna dreaptă cu pumnal.
Unde sunt sentimentele, am țipat.

Din fiecare aluat am plămădit un bărbat

Și a ieșit așa la întâmplarea

O floare de colț scufundată pe mare.
De ce nu ești logic, ai strigat.

De ce nu mai sunt? 

M-am pierdut și uitat…

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

De ce, de ce

Era o câmpie prelungită

acoperită cu zăpadă,

nori negri si goi

se adunau ca o pradă,

si eu, si eu, dincolo de ocol

am vărsat un suspin de rău.

Lasă-mă să mă lași, mă lasă

dincolo de suspin

zăpada albă,

un abur tăcut

dincolo si o iau de la inceput,

cu sinele legat de infinit.

De ce, de ce, am iertat si iubit?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Nihil sine deo

,,Nihil sine deo”

Un titlu acordat pentru imaginea în bronz
a unui stat ce dăinuie și a fost,
pentru progres și tehnică și unicat
pentru al nostru Rege, condamnat.

Să ne spălăm de păcate, mă gândeam
dar ,,Nihil sine deo”
tot spuneam.
Iar nihilismul ca stare
parcă este o chemare
a decăderii prin inconsistență.
Să vină regele!
Politica de astăzi o revoltă.

IMG_0003

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Haiku

Diminețile

Cerul doar o văpaie,

Trandafir galben.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Haiku

Cresc zilele-n zori

Curate și calde,

Floarea unui bujor.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Haiku

Cerul colindă

norul privește cu înțeles

o floare.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Un poem nescris

Te voi îmbrăca în dimineți de soare
în vânt și adiere te voi îmbrăca,
apoi am să rup un val de mare
și mantie de stele eu voi colora.
Am să adun din clipă nestemate
pe care le acopăr cu sărut,
din cupa de tristeți eu fac palate
sclipiri ce merg spre azimut.

Am tresărit în sinea-mi
privind cum tot te îmbrăcam,
am prins de cingători iubirea-mi
așa cum tot te sărutam
tot construind din vis și din iubire
o barcă ce colindă peste vis,
și te voi îmbrăca pe tine
în liniștea unui poem nescris.
img_0668

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu