Aureola pierdută

Caut aureola pierdută

Pe un munte de Baudelaire,

Parisul cu a lui lumină

Se ridică în eter.

A fost cândva, a fost și nu de mult

Lumea lumină dar a dispărut

În noaptea ce a întuneca privirea,

Omenirea…!

Caut aureola pierdută,

Ce vremuri au fost

De la urmele lui Baudelaire

Tot în jos.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Destin

Motto: Poetului Constantin Cristescu

Prin labirintul minții mele
s-au rătăcit umbre, undeva.
Pe floarea de colț
agățată pe un munte și ea,
râuri șerpuitoare se desenau
cu umbrele ce tot dansau.

Se adâncesc prăpastii adânci
prin labirintul dintre munți,
și apele s-au strecurat
prin fruntea mea, doar ea…!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Piatra și lumina

Apa alunecă peste pietrele lucioase
nimic constatator, nimic deosebit,
doar alunecă peste piatră
și într-o zi devine și ea, apa, o piatră,
dar asta într-o zi…

Sisif se întoarce abia când piatra
se rostogolește în prăpastia osândei.
Căutăm absurdul,
dar el pândește în această prăpastie
pe care îl putem găsi privind lumina.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Desigur

Desigur

Desigur, ușile sunt chiar secrete
În era sufletului pereche:
Iubirile se nasc și mor, întinsul mărilor doar zbor.
Anotimpuri rătăcite în a timpului destin, ispite…
Și toate, toate, se întâlnesc , în codrul lui de: te iubesc.
Omul animal…? Nu, este tăciune…!
Arde rătăcind prin lume.

Desigur, ușile sunt chiar discrete
Iubirile rămân secrete.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Reclame anunțuri, anunțuri reclame

Reclame anunțuri, anunțuri reclame

Și uite așa și prin urmare
Lenin ne suflă în furnale,
,,Energie egal putere”
Paharul cu apă rece.
Vreți o viață așa de vis
Curcubeul a învins,
Soarele și tenisul
Întărește tonusul.

În orice situație
La munte sau la mare
Injecția în venă
Schimbă o eră.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Timp fluviu

Timp fluviu, dar ajuns cascadă
Ai transformat întinderea în mare albă,
Acum cernit, cocoșat și obosit
Mă întâmpini cu un fals: Bine ai venit!

Himera trecerii, himera dintre falii
Transformă lacrima în mici detalii
Iar timpul ticăie în limbi de sticlă
Tot colindând pe coada de ursită.

Undeva, cândva, același foc
A oprit chiar pe Cronos într-un loc,
Apoi fiecare liniște de clopot
A transformat mișcarea într-un ropot.

Timp fluviu, prins într-o cascadă
Rămâi ascuns în peștera ce-i oarbă
Fă din lumină stea pe bolta lumii
Soare ardent ferit genunii.

Timp fluviu, timp de cristal
La tâmpla ta pe mare val
Străbat aievea hățiș de stele
Fără de teamă de himere.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Greierele și furnica

Motto: Fabula-rasa. Rasa lor…

Au trecut vremurile când

Greierele tot cânta la nunți,

Iar furnica muncitoare

Căra bucatele-n hambare.

Vremea trece, nu se întoarce

Furnica are rău la de toate…

Greierele a fost supus

La delicii și avânt,

Este pus chiar la răcoare

În frigiderul meu, ce-i mare.

Acolo pe un raft se întâlnesc

Iar furnica întreabă: ești la desert?

El Răspunde sugrumat în sol major:

Nu, în gama-globulină mă însor!

Vremea trece, vremea se schimbă

Ieri baladă, fabulă, meargă- treacă,

Astăzi doar rețetă de mâncare

În a noastră lume muncitoare și tot mare.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sublimare

Sublimare

Mă amestec în scoarță de copac
Conștientul să freamăte treaz
Ziua și noaptea
Minciuna, dreptatea
Și uneori să respir adevărul pelin
Marea să șuiere
Apoi să fluiere.

Undeva în esența infinitului
Se sparg clipele privitului
Și acolo tu, doar tu
Să aduni frunzele din drum.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Toamna

Toamna

Un cer de toamnă, armonios destin
Natura tot dansează peste bolta mare
Nimic nu moare, totul este viu
Desparte infinitul luminii din amnare.

În inima de piatră totu-i devastat
Să vină doar o șoaptă de femeie
Să o încălzească, surâs minunat,
Apoi prin văpaie înalță o scânteie.

Posibil numai toamna, posibil ne aduce
În pitoresc destin…
Sau cu mine plânge.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Iarna proletară

Iarna proletară

Peste soare nori negrii se așează
lumina printre umbre cu mine se distrează,
irisul hipnotizat tot țipă
pe o coadă de omidă.

Ne târâm asemeni melcilor
ploaia clătina olimpul grecilor,
spaime, frici, porcii au pestă
norii se mișcă și au febră.

Suntem în hora a tot ce vine
renunțăm, gânduri de bine
strecurați prin, iar, întuneric
poveste prinsă în gene și generic.

Și ce mai vreau a fii, când sunt
tot o umbră pe pământ
ce adună frici ce zboară
peste iarna proletară.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu