Pentru Eminescu

Tot Eminescu

În clipa acesta mă gândesc la tine
De dincolo de vieți, de dincolo de mâine,
Și se făcea, se făcea cum totul urcă
Un Luceafărul de zi peste Luncă.

Cei trei prieteni, am învățat la școală,
Prieteni peste timp ca o comoară,
Dar sincer spun, eu cred, a fost doar unul
Bădia Creangă, el, bătrânul.

Nichita Stănescu, marele poet ce a venit
Căuta pe cineva deosebit,
Ținea ușa deschisă, largă,
Poate apare un Eminescu în casă.

Trece timpul, și ai fost iar pedepsit
Pentru curajul de a spune negreșit,
,,Zdrobiți orânduirea cea crudă și nedreaptă”
Ce a făcut din lume o paradă.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Noaptea

Noaptea se aprind atâtea ceruri
încât timpul se comprima în doruri,
mă apropiam de un pisc
desenat pe al lunii obelisc.

Pe când Ra mai rumenea nisip
fericirea renăștea în arhetip,
din rodul pârgului, veșmintele sumare
au renăscut tablouri simple în deșteptare.
Doar goliciune naștem printre haine, preamărire,
prin bogăție dorim o altă plăsmuire,
Ra. acoperă pe inserat mirarea
iar stelele se scurg acoperind și zarea.

Nebun de admirație și capul între ceruri
îmi adâncesc iubirea tot rătăcit în hăuri.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Astăzi Eminescu

Și ca o zi ce trece iar

Prin noaptea care vine,

Aprind fitilul la amnar

O altă pomenire.

Atunci demult…

Au preparat otravă

Erai atât de sus, mai sus,

Luceafăr dintr-o slovă.

Să fie pentru țară, au spus politicienii

Dar totul rușinos

S-a spus de-a lungul vremii.

Întregul univers se sparge iar în picuri

Cioburile le adun în plicuri,

Iar an cu an sporim tot bogăția

Ce a fost a tot rămas și crește bucuria.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Astăzi Eminescu

Și ca o zi ce trece iar

Prin noaptea care vine,

Aprind fitilul la amnar

O altă pomenire.

Atunci demult…

Au preparat otravă

Erai atât de sus, mai sus,

Luceafăr dintr-o slovă.

Să fie pentru țară, au spus politicienii

Dar totul rușinos

S-a spus de-a lungul vremii.

Întregul univers se sparge iar în picuri

Cioburile le adun în plicuri,

Iar an cu an sporim tot bogăția

Ce a fost a tot rămas și crește bucuria.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

O altă lume

O lume ponosită și ciubată
Se schimbă cu lumea de altădată,
Apar lideri cu carisma-n spate
De care omenirea are parte.

O lume împărțită la noroc
În care omul nu mai are loc
Se fac afaceri pe cadavre
Dreptatea este o pată pe furate.

Drepturile omului sunt la vale
Arse în nefolositele furnale
Inchiziția se ascute
Bocitoarele se ascund pe munte.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Peste a vieții luncă

Peste a vieții luncă

Fără să iubim umblăm cu tristețea pe umăr
cer înnourat peste o cetate străină,
inima umbrelă, frumosul alungat
din pădurea fără umbră, fără de sat.

Suflet împietrit în minciună
fără iubire nu ajungi cu gândul la Lună
și nu o vezi peste întuneric răsărind
ca din lumina ei să dea un strop de iubit.

Vreau Soare, iubire și pace
dragoste, iubire în cetate,
cetatea vieții ce urcă
peste a vieții luncă.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sunt trist

În nopți de iarnă norii se frământă
Luna apare și dispare într-o luptă,
Diminețile se ascund în clipe
De întristări ce-s sparte, poleite.

Citesc ziarele și mă adun
La clipa actuală mă supun,
Dar amintirile pornesc șuvoi
Ce am pierdut de astăzi spre un alt ieri.

Ne vor ,,judecătorii” noștri sănătoși
Televizoarele anunță necrologul,
Pământul este plin de morți
Biserica mai bate gongul.

Tristețea și imunitatea,
Războiul interior ce strigă:
Ce aveți cu noi, vreți a nostră mămăligă…?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Salvarea sufletelor și omenie
Arca lui Noe, dar se îneacă
În liniștea baltă

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Unde ești acum

Unde ești acum

Ești un gând fugar tinerețe
Soarele din noi ardent în frumusețe,
Bucuria din ploi apoi amintirea
Tot ce a rămas curat, iubirea.

Ești cupola ce umblă bogată
Cetatea de flori curată,
Amăgirea nu are loc, ea se uită
În timpul rămas ca o umbră.

Pe potecile tinereții am mers
Îmbrăcat în straie de vers
Și am căutat prin povești
Să întreb, unde ești…?

Au circulat prin venele mele vapoare
Încărcate cu amintiri fugare
De dincolo de orice am văzut
Tinerețea prin umbra de gând.
Și am spus, am spus plângând,
Unde ești tinerețe acum…?

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Clipă răgușită pe planeta pământ

Sub deșertul de omăt
Trup și suflet, lumină la un loc
Cerul desnat a gând
Lampa ce mă lumina plăpând.

Apusul se întâlnea cu răsăritul
Marea ce suspina cu nevorbitul
Trucuri aruncate iluzoriu
Peste clipele din premontoriu.

Jurămintele se întorc la mal
Corăbierul a mai spart un val
Frumosul soare mă salută-n rază
Adormind în frumusețea trează.

Am aruncat spre soare, să ardă,
Suferința renăscută oarbă
Luna îmi șoptește doar în gând
Clipă răgușită pe planeta pământ.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu