În portul speranță

Do,Re, Mi, Fa, Sol, La, Si…
Și pot să mă întorc
Așa și să înot
Pe acest portativ
În cheia tinereții port?

Circulau vapoare
Cu vise și încântare,
Si, La, Sol…
În fiecare port
Fa, Mi, Re…
Și tinerețe.

Do, grav, Do, suav,
Port nevăzut pe un singur cânt
Portativ de vânt pe un câmp
Aburind a viață
Într-un port, speranță.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Incantație

Doamne Dumnezeul meu

Cât frumos ai zămislit

Pentru a luminii privit.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Haiku

Regina nopții

Lumina unei dimineți,

Înflăcărarea….

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sinceritatea dimineții

Singurătatea era cenușie și apăsătoare

Doar sufletul tremura în acel vis,

Mergeam semeț și atât de trist

Și doar iluzia se spărgea în zare.

Cărarea se amesteca cu o coamă de foc

Înaintam cu picioarele goale

Se auzeau sirenele pe mare

Vapoare naufragiate în nenoroc.

Împlinirea speranțelor în vis este un joc

Sinceritatea dimineții aduce noroc…!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Speranța care ne iartă

Între Dumnezeu și lume

Se ascunde o poartă,

Poarta speranței ce aduce

Liniștea sacră.

Am căutat un răspuns rătăcit în cuvinte

Cuvântul a poposit pe aduceri aminte,

Am căutat cuvântul ce exprimă adevărul

Dar și el a poposit respingând viitorul.

Nor și furtună, poarta ce poartă

Speranța ce condamnă sau iartă.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Lumina lunii împărăteasă

Ridică-te urcându-te și lasă

deasupra zeilor în stele

acolo gândul zace pe o masă

de nori ce-s rătăciți peste inele.

Codrul se arată scufundat

opalina clisă se deșteaptă

de nicăieri, de undeva, o șoaptă

venită din adânc sau din înalt.

Luna dansează-n adevăr

ridicată și urcată pe o șoaptă,

ascultă, ascultă, lumină înaltă

cum florile adorm și mor.

E toamnă în inima mea

tristețea colindă cu vina,

pe străzi se năștea Agripina

iar Nero în Roma domnea.

Au dat foc lumii prin necredință

luna adoarme pe un Pisc albastru,

ursitoarele au adormit pe astru

au sucombat în umilință.

E toamnă, ridică-te și lasă,

Lumina lunii împărăteasă.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Un teren minat

Terenuri dogmatice

Aglomerate pe algoritmi politici,

Injecții, Injecții, din supa cunoașterii noastre

Și toate sunt legate prin legi

Politici pentru mai marii regi.

Lingura a fost abandonată

Soarele a fost fracturat,

Lumea dansează, dansează,

Pe un teren minat.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Omul floare

Viitorul prezent și imunitatea

Imunitate la ce…? Dreptatea.

Coala de hârtie este acoperită

De hieroglife deschise, pitice.

Se desfac coridoare ale conștiinței

Nor aburiu și năbușitor

Suflet Așezat pe balansoar

Se radiografiază în abecedar ființa.

Minciuna ca piatră filosofală

Suntem plătiți la cioburi de oală,

Pământul strănută, sughiță

Omul plăpândă pălămidă.

Din omul animal, omul tăciune.

Omul floare nu mai are loc în lume.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Conștiința

Prin geamurile duble

Conștiința țipă,

Confuzia care s-a creat

Este iluzia ivită dintr-un rezumat.

Se aud păsărelele ciripind

În limpezimea conștiinței iubind,

Și…?

Lucire subită cu ochi de tăciune

Conștiința spune:

Linia vieții doar un Orizont

La capăt de ort

Iubirea este singura clipă

Da, este clipă…!

Ce așează viața în firidă-

Ca o lanternă sau far

Pe al lumescului dar.

Conștiința se Adaugă lumesc

În al frumosului univers.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cerc de cristal

Cerc de cristal, pământ ce tu

Te tot rotești cu al meu crâng

Și-mi amețești chiar amintirea

Răscolind de zor trăirea.

Cerc de cristal pământ rotund

Mă rătăcesc și plâng…!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu