Tristețea este limita

Duhul albastru se strânge ucis
în ape, în cer, în luminiș,
și din aluat picură umbră
iar pe cărare tot umblă.

Crengi se rup, blând chiparos
te legeni un catarg întors,
iar din piatră tot ne seacă
fierăstrău ce stă în teacă.

Lacrima se coboară cu o dronă,
tristețea este limita ce plouă.

img_20180822_1808107178416305497293241241.jpg

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Für Elise

Für Elise
Poate doar în imaginația ta a fost
Era așa: un sunet alintat
Pe care pianul l-a anunțat,
Sau a fost o fată frumoasă
Venită de dincolo, duioasă,
Pe care tu o răsfățai în La.
O notă din rai.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Trece viața

O lacrimă ascunde iar vioara

Cărări de sunete colindă toamna,

Frunza ruginită și răpusă

Este așezată de la ușă.
Încet și soarele se ascunde

Printre faldurile ude,

Norii rătăciți pe cer

Mă îndeamnă spre mister.
Toamna a venit și trece

Iarna peste alb petrece,

Trece timpul, anotimpul.

Trece viața!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Să facem Pace

Sa facem pace, spune soldatul,
mărșăluind pe străzi cu tancul,
apoi un politician vestit, strigă:
Pacea a venit!
Să facem pace,

industria de război
învață moartea sa calce peste noi,
iar terorismul un război, sau spaimă,
este predat în universități cu faimă.

Sa facem… ! Cine sa facă?
Industria de război a mai punctat…
cum moarte se plimbă cu praful alb.

Sa facem pace…!
O pasare se auzea pe ram
se pregătea să supravietuiască încă un an,
iar la colțul străzii, un soldat, păzea pacea din regat.
Doar pamantul plânge, îmbuibat de sânge.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Dincolo de zbor

Voi ieși în drum și voi pleca
pedeapsa mea, pedeapsa mea,
se adună în iluzia de pe apă
cu o minune ce trece sacră.
Unde se sfârșesc nopțile și unde incep
unde se adună porțile și ce este drept?
O întrebare, un destin răsturnat
la poartă bate vântul turbat.

Iar dincolo de zbor, apare,
așezat peste nor, o boare.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Haiku

Haiku
Au obosit pe ram
frunzele topite-n an.
Timpul aleargă…

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Pomii se odihnesc din iubire

Colind…
Și în fiecare pom se arată
O ființă dispărută și dragă,
Bunicul răsărit că un nuc
Bunica lângă, un pom tăcut.

Totul crește acum de jos în sus
Iar atunci când răsare soarele
Apare victoria asupra vieții ce adie,
Acolo unde nu există nici o speranță
Nu există iubire.
De aceea pomi se odihnesc pe un trecut.
Din iubire …!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu