Magia visului

Domnului Mihai Eminescu.
Teritoriul magic într-o haină  

postav de mister ascuns ca o taină,  

vremea se adună peste strop de lună  

soarele dospește, vântul se adună.  

  

Din împărăția dorului și nopții  

se cunună umbra, parcă dimineții,  

și așa o pată se ivește toată  

peste o privire sigur vinovată.  

  

Să caut o sferă ruptă din deochi  

ca un foc ce rupe zgomotul din joc,  

și ca o părere, lină și amară  

se adună liniștea ruptă din vioară.  

  

Linia se întrerupe, devine punctată  

glasul tău apare, înger se arată,  

din împărăția umbrelor ce dorm  

doar tu ești mângâierea visului din somn. 

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Un călător și un trubadur

Călătorul se așează la masa trubadurului

Trubadurul tace cu visele prinse de ațe,

Paiață lovită de dor cu ochiul sticlind iar în gol

Clipă răzvrătită și tandră cu setea lui ofrandă.
Călătorul se așează obosit, trubadurul este răgușit

Și într-o secundă de pace amândoi istoviți se vor naște,

Din piatra aruncată în gol și se gândesc la amor

Ca și cum, ca și acum, ca un drum de călător cu trubadur nebun.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Gânduri nude

În preajma viselor plăpânde

Gânduri nude, 

Acoperite de mister

De dincolo de înțeleptul cer

Și nu rosti, și nu mă duce in ispită,

Gura ta fragedă si udă

Inima mea o continuă adiere

Pentru o pură împerechere.
Nu este asa, nu este așa,

Jocul dragostei este chiar noaptea

Si orice ce clipă de zi

Este un rug de așteptare plin…?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

A fost

Fără de înțeles vorbim o limbă

corbii umblă slobozi pe răzor,

deșertul scapără a junglă

omul plânge pe pridvor.
Sunt zeii adormiți peste tranșee

iubirea se apropie de gard,

muștele nasc vulpi pe alee

soarele se pierde pe catarg.
A fost o lume, care pe care,

a fost o lume cum a fost

vine o vreme de ninsoare

și a fost cum tot mereu a fost.
Cum a fost de este încă,

Cum este din ce a fost?

Întrebări ce ne frământă

Dar fără rost…!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Fără titlu, dar cu mânie

Noi cu brațe de oțel

Cu alicele de fer,

Cu armele de foc ce au cătare

Vânăm prepelițe-n ziua mare…!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

O să beau uitarea

M-am ascuns in cutia de ceață a zilei

și nu mai știu unde să te strig,

din tăceri am făcut cuvântul

prin mângâierea mea ca și sărutul.
Lumea se dilată transcendent

liniștea vibrează fără verb,

țipete de păsări îmi sfâșie auzul

mă ascund și mi-am pierdut iar pulsul.
De-aș mai putea să văd prin noapte

si fără să adorm pe calde șoapte,

și să nu văd stele-nghețate peste noi

suntem doar noi, noi amândoi.
E nefiresc de târziu să te absorb in această clipă

Ființa mă paliptă, iar in fugă o să beau uitarea.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Dacă

Lui Edgrad Allan Poe

O, de ar fi peste timp ca să trec
și dincolo de nori să aleg,
și de ar fi să ajung fluierând
peste munții de soare cu vânt
și să cunosc sau să vorbesc
cu Edgard Allan Poe să petrec.

Și să-l întreb cu durere și sfială,
despre cumplita zi
când a scris ,,Annabel Lee”.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu