Versuri la televizor

Tot priveam pe un răzor

Versuri la televizor,

Am văzut lumea de sus

Blandiana, Cărtărescu

Și Gelozia pentru Escu.

Acum ce să mai spun:

Versuri într-o zi de Luni

Când poezia este mit

Doar vedeta este rit,

Și mă bucur că mai sunt

Scriitori cu fruntea sus.

În poezia ,,gelozie” nu am înțeles,

Cum să fii gelos pe budă, în rest,

Sună bine, ca și cum,

Mergi pe stradă și faci… bum…!

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Haiku

Stelele ard

dar se nasc lumină

florile trăiesc.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Se șterge istoria cu lavă

Ne lăsăm pradă, ne lăsăm în Singurătatea eului

condamnați pe vecie, întunericul evului.

Istoria civilizației creștine ne învață

cum lumea a evoluat prin a credinței slavă,

așa cum fără ea suntem un mit

călători spre un gând colindând în nimic.

Istoria se adună în centrul sentimentelor

de aici în trecut, pe firul faptelor:

am vrut o lume… și a dat exemplu,

iubirea e totul univers și centru…!

Ce am învățat, lumea e-n schimbare

am învățat cum răul are sărbătoare,

infinitul se zbate, și zbaterea e seacă

am învățat cum ura are iar foc de slavă.

Au ars ideile înălțate-n eter, ura se lasă pe un cer

însângerat la ceas de noapte,

focul mistuie, el poate…?

doar omul nu a învățat să fie bun

praful se risipește peste drum!

Historie mit Lava löschen

Wir geben uns auf, wir verlassen uns in der Einsamkeit des Selbst
Für immer verurteilt, die Dunkelheit der Zeitalter.
Die Geschichte der christlichen Zivilisation lehrt uns
wie sich die Welt durch den glorreichen Glauben entwickelte,
wie ohne es sind wir ein Mythos
zu einem Gedanken reisen, in nichts spazieren.

Die Geschichte versammelt sich im Zentrum der Gefühle
von hier in der Vergangenheit nach den Tatsachen:
Ich wollte eine Welt … und gab ein Beispiel,
Liebe ist alles Universum und Zentrum …!

Was wir gelernt haben, verändert sich die Welt
Ich habe gelernt, wie das Böse ein Fest hat,
Das Unendliche kämpft, und der Kampf ist trocken
Ich habe gelernt, wie der Hass wieder Glanz der Herrlichkeit hat.

Sie haben Ideen in Äther verbrannt, Hass auf einen Himmel
blutige Nachtwache,
das Feuer ist verzehrend, kann er …?
Nur der Mensch lernte nicht gut zu sein
Der Staub wird über die Straße und Asche gestreut.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Să facem pace

Sa facem pace, spune soldatul
mărșăluind pe străzi cu tancul,
apoi un politician vestit, strigă:
Pacea a venit!
Să facem pace, industria de război
învață moartea sa calce peste noi,
iar terorismul un război sau spaimă
este predat în universități cu faimă.

Sa facem… ! Cine sa facă?
Industria de război a mai punctat
cum moarte se plimbă cu praful alb.

Sa facem pace…!
O pasare se auzea pe ram
se pregătea să supravietuiască încă un an,
iar la colțul străzii un soldat păzea pacea din regat.
Doar pamantul plânge, îmbuibat de sânge.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Un refren tăcut

Am uitat să trăiesc în prezent

viitorul și trecutul se adapă

în lacul trist sau vesel, cel scăldat în apă,

oglinda sufletului inocent.

Am strâns merindele călătoriei în amintire

marea mă scaldă cu apă vie, apă moartă,

și dincolo de orice vis o poartă

prin care a pătruns aleasa oștire.

Sunt călătorul anonim prin mine

am chingile legate peste vis,

ce vreau să fac sau ce am scris

sunt aplecări și dealuri și coline.

Am uitat să trăiesc în prezent

prezentul devine trecut și atunci:

trăiesc un viitor aparent printre munți

iar singurul prezent e absent.

Nu mă bateți cu pietre, sunt doar om.

Un om pierdut în trecut pe o coală

Acompaniat de un gând, o vioară

Care cântă refrenul tăcut.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Vis

Pe un șuierat prelung de vânt
aluneca un ou crud,
de unde si parcă și cum
cu palmele arse de scrum
cu buzele fripte de ger
alunec pe dunga de fier
ca o liniște stinsă de gând
în inima unui sunt.

Acum ce sa mai spun: mă chinuie un vis nebun
și se făcea se desfăcea si limba de foc o ardea.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Amintiri pierdute în gară

Toate aceste amintiri sunt căutări

iar timpul prezent s-au trezit în trecut,

I’espirit de age nu-l recunosc

Este pitit în seva de iubesc.

Dorința se conturează în oglindă

nimic nu se pierde, dar totul se strică

pe față un cearcăn se adună, o cută

dar cum spune poetul viața e o luptă.

Mă caut în răsărit și nu mă găsesc

viața este un cuvânt îngeresc,

se asterne iar frig, am obosit

salvarea vieții este iubire și am iubit.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu