De ziua mamei

Tu mi-ai dat viața 

eu aduc un buchet de flori,

tu m-ai facut mare

si te-ai rugat până in zori.
Cum să Multumesc pentru aceste daruri?

Un ,,La multi ani” de-a pururi!

Reclame
Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Mișcarea solară

Când umbrele se amestecau cu flori de primăvară

Atunci și numai atunci am descoperit mișcarea solară,

Soarele a coborât semeț, cald și calm

Peste o amintire din trecutul fundal.
Și nu mă duce în ispita vieții veșnice să doresc

Sunt fericit că trăiesc!

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Doar ea, dragostea

Și speranța…

ca și nepăsarea vântului din sud

poate și nord,

cu staminelor ce aduna tot polenul

de dincolo de ochii verzi

ca și din toate colțurile, vezi?

Poate valuri aprinse din virginitatea nopților,

și poate…

colindă speranța. Dragostea!

Pendula orașului bate,

incomensurabilul este o sclipire a mângâierii

ca și nemărginirea, ca și speranța.

Ea, dragostea!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Iubirea

Am trecut prin locul părăsit

apoi am părăsit locul,

trecători prin gândul ce a grăit,

un loc, o șoaptă, gândul, focul.

Se ard întrebările pe rug

rugul se înalță pe un dâmb,

aud și astăzi ca un cânt

cântecul de leagăn ca un prunc.

Se spune că avem un timp

se spune cum doar timpul e stăpân,

dar amintirea, dar acel gând,

din ce timp eu o adun?

Amintirea, frumosul paradis din viață

este doar dragostea fereastră,

este doar dorul ascuns în iubiri

un paradis de chin.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Unul mai muncitoresc

Se aprinde focul într-un colț de stea

se acoperă cu grijă setea,

dincolo de mlaștini se scufundă ura,

Ura, ura…!

1 Mai și gura.

Munca este totul și tot ce a fost

nu avem nici fabrici, muncim fără rost,

doar politicienii au muncit cu gura,

ura, ura… slobozind minciuna.

1 Mai muncitoresc,

mai pentru ce-a rămas din fost.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Furnicile si aurul negru

A fost odată o țară împodobită cu aur negru,

furnicile care o populau

au fost primele în lume care-l foloseau,

ungeau roțile carului tixit

de grânele aduse din câmpul înflorit.

Într-o comună de lângă Ploiești,

Râfov se numește,

doi frați printre furnici

au adunat înțelepciunea într-o rafinărie

au transformat aurul negru în lumină

pentru ca iepurașii să vadă în grădină,

iar grânele să crească mari

pentru toți: 

calfe și zidari.

Această țară a înflorit

au apărut urși gânditori, savanți, boieri,

până a apărut o molimă între popoare,

o vrajbă…

prima vrajbă mare.
Aurul negru a fost împărțit

Intre popoarele din acest răsărit.

Apusul a inteles că animalele pădurii

râvnesc o parte din colina iubirii.

Si au născut licuricii care

mestecau gumă cu iluzie de mentă,

nu dementă, doar atentă,

asa ca un făcut adus 

din reversibilitatea unui produs.
Apoi au dispărut rând pe rând:

rafinăriile, sondele, gazele

ce au fost dirijate

spre banii de paie

pentru pădurea din odaie.
O, dar ce subiect am atins

și aurul verde a fost stins,

de aceleași omizi de verde

și din prostia bondarului sete.
Au ajuns furnicile noastre

să facă o revoluție

sperând in evoluție,

iar revolutia s-a stins

pe cadavrul fluturilor ce au plâns,

iar larvele noastre, nu au mai ajuns fluturi

poate doar ciucuri de muguri

asa cum preșul fără dinte

ajunge presedinte.
Să vezi o larvă trecută

că este tăcută,

si asa cum toate larvele ce au fost

au stricat mușuroiul stufos,

iar furnicile sunt fără de rost…
Hai- hui si s-a pierdut decorul

încet, încet, mai moare mușuroiul

din acele harnice furnici

toate sunt afectate de arici,

iar viitorul se scurge cu dorul

printre amintiri cu aur negru, 

care a fost,

și urșii savanți rămași pe unde au fost.
Istoria aurului negru se scrie cu sânge,

Furnicile noastre au scris-o cu pilde.

– Ce a fost, a fost.

– Mortul de la groapă nu se mai întoarce.

– Nu ne trădăm viitorul, ne trădăm mușuroiul.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Vorbe de clacă

Ataâta adevăr privit dintr-o parte

Jumătatea de măr ce curge-ntr-o parte

Si peste poli si bolți când pașii ne poartă

Ascunși intr-un măr, vierme de soartă.
Vremuri, spatii, răsturnate peste gând

Doar soarele încălzește avânt,

Si adormit in hipnoză de clacă

Particip la vasta paradă.
Dezamăgiri rupte din drum

Soarele prieten acum 

Si nu mă pune la îndoială

Intr-o seară, o seară, caldă de primăvară  

Visez ca si cum…

Spatiul si timpul s-au rătăcit in drum

Iar marea paradă sunt vorbe de clacă.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu