Iubirea mea ești minunată

Iubirea mea ești minunată

Iubirea mea acum se adună
Bocetul din norul lin
Traversând încet peste sublim
Durerea colților ce sună.

Aici si departe, aproape si încet,
Adorm nemângâiat
Bocet scăpătat
Bolborosind un singur sonet.

Luna se ascunde fermecată
Norul se apropie de țărm
Cântecul se aude într-un corn
Acoperit de șoaptă.

Iubirea mea, se schimbă clima
Liniștea noastră este pomenită
De nemiloasa si neagra clipă
Prin care omenirea pierde lumea.

La ceasul liniștii ce sapă
Iubirea mea, eu spun:
Ești minunată…!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Haiku

Frunze aurii
rostogolite de vânt,
iarna coboară.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Un cadou adus de soare

Un cadou adus de soare

Un boț de aer în destin
purtat de gândul meu sublim
dincolo de orice floare, fir
prin frumusețea pe care o respir.

Poveștile se nasc și mor
din al trăirilor fior,
iar dincolo de orice adevăr
doar visul se ascunde-n nor.

Se spune că undeva, cândva,
sau chiar în aceste vremuri, altceva
un bătrân bolnav ajunge
într-un pat de spital pentru oxigen și sânge.

Se vindecă, doctorul îi spune:
bătrâne, bătrâne, te-ai făcut chiar bine,
doar pentru oxigenul respirat
trebuie să plătești de fapt.
Nu te speria dacă nu ai bani
plătești lună de lună către stat.

  • Eu nu m-am speriat că plătesc,
    mă sperie datoria ce zi de zi o risipesc.
    Zi de zi, noapte de noapte, pe mine
    Dumnezeu mă lasă să respir gratis iubire,
    nu-mi cere bani, doar fapte-
    să trăiesc fără păcate.

Frumoasă-i viața, iar Dumnezeul Mare
nu ne vinde aer, cadou adus de Soare.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ultimis prostus

Pentru a trăi singur trebuie să fi animal sau Zeu

Nu o spun eu, o spune Aristotel,

Voința de a trăi naște egoismul

Nu o spun eu, o spune Goethe poetul.

Și uite așa cu mic cu mare

Căci la mare, fără mici,

Este ca și cum un puci

A distrus eșapamentul.

Biden știe, e poetul!

Prin virtutea că sunt, cum sunt

Văd cum obligat sunt cu avânt,

Să semnez înainte de…

Eutanasierea pentru ce?

Se schimbă lumea

Apare în locul de primigenius

Ultimis prostus…

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Idei care zboară

Spusele aveau același ton

Ideea, ideea, adună un dicton

Dacă nu plouă nimic nu crește

Dacă soarele îți intră în ochi, te orbește.

Deci spusele aveau același ton

Dar amestecate cu un semiton,

Să ne mulțumim cu tonuri tăiate

De acutele ce se vor curate.

Înalte, bași, tonuri medii

Ideile sunt doar incendii,

Între ce ai vrea și nu poți

Să Asculți între ale mașinii roți.

Dar muzica coboară

Pe o idee ce zboară.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sufletul un cer senin

Sufletul un bocet sec

Invocând un dor de soare

Se ridică prin ninsoare

Floare albă de încântare.

El visează, el dansează

Desenează peste nori

Suflete, visând la zori

Dincolo de deșteptare.

Mâine poate-i cer senin

Și colind pe cer albastru

Soarele măritul astru

Mă îmbracă în sublim.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Lacrima unui cuvânt

Cu o lacrimă lacule nu te îneca

inima ta de apă dulce

soarele ce nu te stinge

clipa viețuitoarelor ce au zburat

prin libertatea din adânc și din înalt.

Aleg să te privesc și mă înec plutind

în văzduhul păsării ce nu-s a fii

aleg alegând să fiu

un lac plin cu păsări vii,

și atunci sau doar atunci când ne schimbăm

eu lac cu lacrima de om

tu om cu lacrima de lac

o să privim tot la înalt.

Din uimire s-a născut marea

și doar din lacrimă se naște lacul

văzduhul s-a născut din voința de libertate,

doar eu mă nasc din trecut mărite lac

din lacrima unui cuvânt ce sunt.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Măscăricii cu cravată

Măscăricii cu cravată

Zaharia Stancu avea dreptate

Războiul este despre moarte.

Oamenii mor împușcați

astăzi de sistemul politic creat.

Ochești ce-ți intră în cătare

Omul cade nu are scăpare,

În frig ținut, pe hol, sau în parcare

Sigur omul bolnav moare.

În războiul acesta modern

Oamenii mor de frig pe scaune de lemn,

Sunt abandonați de sistem

Doar politicienii sunt eterni.

Nimeni nu se face vinovat

Trăim în statul din stat,

Republica condamnată

De acești măscărici cu cravată.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Lumea scade cu diurnă

Amenințat, paraliza, obosit,

nu pot să deschid televizorul

este consemnat viitorul

la întuneric condamnat.

Se vorbește despre întunecarea prcoce

armat vorbește, armata se vrea

să apere în ntuneric lumea,

dar norii se cern, afară e rece.

Se vorbește că circulă prin lume

un virus altoit să facă plozi

lumea stă pitită, nimeni nu-i pe străzi,

,,Jocul cu moartea” pe scena fără nume.

Undeva departe calota albă

se topește și se dezgheață

lumea se topește nu îngheață

iar toamna e oarbă.

Politicienii se adună

lumea scade cu diurnă.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Crezi tu că nu

Credeai că nu puteam să privesc înăuntru

Să văd visul pus pe unu

Și pe doi legat de trei

Înotând spre nor șuvoi…?

M-am trezit în această dimineață abătut

A bătut cu palma de vânt,

Ce zădărnicie Doamne…!

Mă aduci flămând de toamne.

Parcă ninge iar spre nori

Cu albastru fără flori.

După a mea socoteală mă abdic

Dar zic și mă dezic,

Deci ,,dzic”…!

Frunzele au căzut și eu le prind

Abătut cu palma de vânt.

Shot with DXO ONE Camera
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu