Reflexia vie în picături de sănge

Sunt ca oglinda, mă privesc
văd chipul degajat invers, 
ca o reflexie adunată

și văd un chip și văd o față.

Sunt ca oglinda, chipul meu,

adus aproape, nu sunt eu,

eu sunt aici, chipul acolo

brăzdat în ceață și în rouă.

Prieten sunt cu mine dar se poate în

mă cred iluzia unui alt stăpân,

sunt o iluzie aruncată drept

în inima ce plânge-n al meu piept.

Și clipa, îndoiala, magia din oglindă

Este doar rânduiala:

Lumină, soare și chipul ca o pildă

Să fiu antimateria, cu semnul doar schimbat

A ceea ce natura tot ne-a dat…?

Cand lacrima coboară, oglinda iar mai plânge

Suntem reflexia vie în picături de sănge.
  

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s