Arhive lunare: iulie 2015

Să mor din nou când nou am fost doar mic, apoi se subțiase apa ca lama de cuțit și înghețase în țiglele de gheață iar se dezgheață în solzii ei de apă. Corăbii mii se întrec peste albastru apa se … Continuă lectura →

Pe genele mele Au poposit, Razele răsăritului. Doar floarea de tei Aduce alinare Iubirii. Umbra mea Se amestecă Cu trecerea timpului. Caut liniștea Și clopotul mă biciuie, Cu întrebări. Nu mă întreba Unde te găsesc, Eu nu știu unde sunt. … Continuă lectura →

Modus vivendi, mutatis mutandis, sau ce se mai agață de un strop ca un cal în galop, galop peste floarea ce răsare modus mutandis, oare? Sublimul a fost ratat prin absurd între obiectul ce a dispărut și cuvânt regăsesc lumina, … Continuă lectura →

Acum peste cer norii se grăbesc, Corăbii trecătoare peste univers Parcă o altă mare ce tot colindă Prin arsita de stele se tot plimbă. Si curg in sus, ireversibil de prezent, Eu intre sunt si nu sunt apar ardent Din … Continuă lectura →

Aurul lumină Totul trebuie să fie lin, un oftat migdalat în liniștea uitării o încântare venită cu vuiet de iubire și jale o disperare ce se tânguie pe mare. Apoi se amestecă în eprubetă timpul se fac măsurători pe aripa … Continuă lectura →

Și mă mut din ,,sunt” și mă mut, apoi așa tăcut de mut eu sunt, ca un pește trag prin apă algele de verde pată ce se amestecă apoi fără a, nu este-n voi și pe urmă, și e primul … Continuă lectura →

Și tu stai acolo… dar el a pus pălăria din cap a pus pălăria în cuier și atârna, ce pălărie amintire ce setea o învie ca o pasare în zbor adie. Și tu stai acolo… dar el a pus pelerina … Continuă lectura →

Priveste, am timp så visez Peste o caså trec stoluri întregi, Våd dincolo de locul… Departe, poteci Strălucitoare stele Coroane de regi. Priveste, doar visul mai plimbå O inimå ce asunde o palidå clipå Comoara ce naste o viata, intâi. … Continuă lectura →

Ma doare un dinte, mi-e frica, aud caii fara dinti cum abdica, apare un rid, si ma cert, si imi spun: imbatranesc, imbatranesc. Sunt putine zile, cand sunt mandru și spun, Mă simt bine in pielea ce-o port sunt, uneori, … Continuă lectura →

Tristețea naște lacrima Lacrima ei este sărată, Între lucirea din gene Și o pată? Tristețea e spălată. Poate că este un elixir Ne aduce aminte că suntem Fără ea, sarea de bucătărie e cântec Sau doar un praf de stele, … Continuă lectura →