Norii se grăbesc

Acum peste cer norii se grăbesc,
Corăbii trecătoare peste univers
Parcă o altă mare ce tot colindă
Prin arsita de stele se tot plimbă.

Si curg in sus, ireversibil de prezent,
Eu intre sunt si nu sunt apar ardent
Din amintiri despre albastre ganduri
Ce se sparg în zbor de susur.

Acum ce nu-i acum sau totul peste
Norul printre apele ce curg ca zestre,
În împărătia care se asează
Închipuirea care tot viseză.

Acum si norul picură a ploaie,
Se udă gândul prin văpaie
Poteci închipuite, ablutiune
Cum să visez, ce pot a spune.

Se miscă timpul, norul se mai miscă
Se pierde spatiul, ne colindă,
Albastră este numai marea
Norul ce se pierde e miscarea.

IMG_0137

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s