Dorul norul

Se arată dorul peste gard
Ancorat de o clpă iar
Nopți de zile, zile de nopți
Se arată pe la porți.

Undeva, altundeva
El este mare ștrengar
Dor nevăzut ce arde
Stă ascuns iar într-o carte.

Se arată domnul dor
Pierdut în al amitirii nor.

Toți vor război

Toți vor război

În mod inexplicabil pentru noi
O ceartă apăruse și- n război
Doreau să o transforme, cred,
Pe cerul fără stele, ei încep.

O parte salută cu entuziasm
Doar soldatul doarme îmbrăcat,
Omul de rând se ascunde printre ruine
De frică s-a ascuns și un câine.

Mama săraca,
Dumnezeu să o odihnească!
De la ultimul război se speria
Doar când ploaia aducea tunetul și văpaia.

În primul război devastator
Strigau soldații, toți, trăiască…! În cor
Astăzi într-o lume obosită de conflicte
Toți vom căuta morminte.

O clipă de mângâiere

Orașul a fost lovit de tăcere
lumea nu este ocolită de himere
valurile mării se ascund în stânci
norii au drum peste spații adânci.

Timpul încearcă să se ascundă
val nepătat, val îngropat într-o undă,
totul se multiplică-n oglinzi
peste cuprinsul ce-l despici.

Condamnați în cerc de nepătruns
am rămas în mine ascuns
împroșcat de vrăjmășie
lupul urlă a veșnicie.

Orașul a fost lovit de tăcere
clipa lui de mângâiere.

De ce

Undeva răul își face cuib
pe un Pisc de nimb,
capete încoronate
nori din colb pentru dreptate
împărăția din abis
ce naște un ,,Straniu paradis”.

Laurențiu Fulga parcă spune
ascuns acolo în genune,
cum binele în viețile ce vin
zace în floarea unui Crin,
parfum suav, dar toxic,
ascuns de cer hipnotic.

Undeva răul își face cuib
pe un teren arid.

Eclipsa

Eclipsa
Luna mușcă din soare
încet, încet, o mănâncă
lupul urlă și țipă
întuneric inundă.

Bietul lup tot mai crede
că el a mâncat biata lună,
dar ea de rușine
ne spune:
Noapte bună!

Idiosincrazia

Intoleranță la totul:
cerul senin, nor, zăpadă
lumea a evoluat la grămadă,
anunță unul mai vocal
cum totul se mișcă peste deal
pomii nu-s pomi, iarba nu-i iarbă
,,ceodoiul” are o plagă
cartoful nu este bun
carne din laborator adun.

Idiosincrazia se lasă
cu idioți la grămadă,
intoleranța tolerată
a ajuns la tarabă.

Sodoma și Gomora

Plăcerile, durerea, ura, umilința
au făcut ca omul să-și piardă ființa,
dragostea supusă la casnele nefirii
au adus din peșteri monștri omenirii.

Am răscolit cu sabia trupuri, iar păcatul,
a renăscut prin ochii iadului, necuratul,
tot încercăm, ne pierdem busola…
din Cartea Cărților eu știu:
Sodoma și Gomora

și piere omenirea.

Cântec pentru libertate

Atât de puține note,
apoi apare un cânt,
ai nevoie de șapte note și un portativ,
apoi ai nevoie de o cheie
prin care deschizi sufletele zeilor.
Norii dispar, soarele se arată,
peste a iubirii zăpadă.

Ai nevoie de o cheie,
cheia sol prin care acele spații se deschid,
lira zeilor ne poartă pe poteci de frumos
peste un drum de rouă întors
spre libertatea gândurilor.

Tipmul

Timpul adoarme pe gene
amintiri ce se rup din poeme
soare rătăcit prin spațiu
adormit pe cer albastru

Niciodată regăsit
timp pierdut prin infinit,
măreție ce umbrește
uneori a ta poveste.

Umbre de cuvânt

Iertarea și păcatul pe capul vostru sună
de mii de ani tot omul la ceruri se adună
dar ați venit cu legi pe care le slăviți
să moară omenirea în beznă și pustie
Ați născocit sclavia, credința e pe moarte
acesta este locul pierdut…
Acum se poate.

Iartă Doamne ai tăi supuși
am decăzut din ceruri doar umbre printre cruci.