La taifas cu mine

Dunărea

Pentru ceea ce a fost și este
viața ce palpită sau doar sânge,
sângele pământului către mare a curs
în deșteptări de ziuă sau de noapte
apele se scurg prin vena cavă-n șoapte.

Priveam cu ochi de muritor
scurgerea apei de cu zori,
Dunărea în liniște îmi spune
poemul apelor prin lume.

Drumul ce ne abdică

Drumul ce abdică
Motto: ,,Orice moarte ne pune pe gânduri”- Petre Anghel

Dintr-o boltă în alta, din cer în alt cer
Se adaugă prin aer corola de mister,
Nori sunt zăriți prin spații ancestrale
Se revarsă-n taină peste bolta, vale.

Din vis tot răscolesc lianele ce-s sfinte
Născute tainic printre oseminte,
Viitorul străbate din albastrul cer
Din candidă solie iubind al său mister.

Dincolo și din adâncuri trupul este zbatere
Cerul peste gând se rupe într-un ritm de facere
Aur purpură și măreție pe un portic de sticlă,
Viața… drumul chinuit ce ne abdică.

Haiku

Petale de dor
și întinderi curate,
păcate sparte.

Ochiul naturii beteag

Forțele se întrec în măiestrie
răul se luptă rostogolit în vrie,
binele alunecă, iar Esculap,
așează un șarpe pe toiag.

Echilibrul unui gand, un gand
pierdut dintr-un demult…
si gandul se echilibra
cu piatra ce se conserva.

Ne luptăm, savanții au descoperit
cum totul se adună într-un răsărit,
iar echilibrul se păstrează-n dor
răsărit din al iubirii falnic spor.

Mă aliniez în coajă de copac,
sunt ochiul naturii beteag!

Dorul norul

Se arată dorul peste gard
Ancorat de o clpă iar
Nopți de zile, zile de nopți
Se arată pe la porți.

Undeva, altundeva
El este mare ștrengar
Dor nevăzut ce arde
Stă ascuns iar într-o carte.

Se arată domnul dor
Pierdut în al amitirii nor.

Toți vor război

Toți vor război

În mod inexplicabil pentru noi
O ceartă apăruse și- n război
Doreau să o transforme, cred,
Pe cerul fără stele, ei încep.

O parte salută cu entuziasm
Doar soldatul doarme îmbrăcat,
Omul de rând se ascunde printre ruine
De frică s-a ascuns și un câine.

Mama săraca,
Dumnezeu să o odihnească!
De la ultimul război se speria
Doar când ploaia aducea tunetul și văpaia.

În primul război devastator
Strigau soldații, toți, trăiască…! În cor
Astăzi într-o lume obosită de conflicte
Toți vom căuta morminte.

O clipă de mângâiere

Orașul a fost lovit de tăcere
lumea nu este ocolită de himere
valurile mării se ascund în stânci
norii au drum peste spații adânci.

Timpul încearcă să se ascundă
val nepătat, val îngropat într-o undă,
totul se multiplică-n oglinzi
peste cuprinsul ce-l despici.

Condamnați în cerc de nepătruns
am rămas în mine ascuns
împroșcat de vrăjmășie
lupul urlă a veșnicie.

Orașul a fost lovit de tăcere
clipa lui de mângâiere.

De ce

Undeva răul își face cuib
pe un Pisc de nimb,
capete încoronate
nori din colb pentru dreptate
împărăția din abis
ce naște un ,,Straniu paradis”.

Laurențiu Fulga parcă spune
ascuns acolo în genune,
cum binele în viețile ce vin
zace în floarea unui Crin,
parfum suav, dar toxic,
ascuns de cer hipnotic.

Undeva răul își face cuib
pe un teren arid.

Eclipsa

Eclipsa
Luna mușcă din soare
încet, încet, o mănâncă
lupul urlă și țipă
întuneric inundă.

Bietul lup tot mai crede
că el a mâncat biata lună,
dar ea de rușine
ne spune:
Noapte bună!