Doar gândul țipă

Și totuși ești plin de singurătate

și liniștea se transformă în rătăciri de gânduri,

soarele adoarme dincolo de adâncuri

ca un început sau o consolare fără stare.

Am călătorit crucificat în clepsidră

ne scurgem nisip obosit, ne scurgem încet

ca un cântec scris pentru un vers rătăcit

și nu există consolare, doar o stare.

Soarele este singur, luna domnește a singurătate

nu cumva ziua și noaptea se unesc într-un tot

miracol îngeresc ca un întreg corp

în care doar omul domnește în a lui dreptate.

Și totuși ești plin de singurătate

doar gândul țipă duplicitar…!