Ecoul

Viața este demnă de plâns, deci râd

dar râsul se întoarce pe sufletul meu

ca un ecou,

liniștea se amestecă cu teama

iar ea se adună și primăvara și iarna,

așa nevăzut, neauzit

ca un ecou de fulger lovit,

sau se cunună

între soare și lună.

Iar eu…

aștept ecoul întors pe o ureche, arheu,

și strig: viață…!

dar ecoul: ață, ață, ă…!

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s