Daimon

Daimon

Din seva luminii prin umbre se stinge

culoarea ce duce înainte,

se sparg lampioane așaezate- n frescă

pământul vibrează în simplă antiteză.

Un vânt nădușit, dar soarele iară

mă prinde în cor de vioară,

și parcă se urcă pe o nălucă

o oaste ce urcă la luptă.

Acum nici nu știu despre Daimonul viu

și nici nu cunosc de ce prin demon în jos

se alătură unui timp

prins în al clepsidrei nimb.

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s