Iar visul a urnit o clipă

Se auzeau poemele toate cum țipau închise în carte,
se auzeau munții cum au clipit, când piatra s-a mai prăvălit,
și norii se auzeau când iubeam, clipa din sărut eu auzeam.
Și a mai rămas doar o secundă când am învățat
ce este lupta și viața s-a mai aplecat
de-a stânga și dreapta pe o stea…
iar visul a urnit o clipă călare, pe o aripă de secundă, care,
aidoma bătăii ce în noi, inima vorbește cu sângele șuvoi.

Se auzeau bătăile pământului cu o frecvență lipită de secundă
și dacă Schumann nu le definea, rezonanța gândului se pierdea,
și doar atunci pierdeam din noi albastrul definit printr-un apoi
iar undele ce se întrec a sfadă, deveneau o promenadă.

Ce vreau să spun, sau ce am vrut a crede
secunda nu stă pe acest perete,
este ascunsă în inima ta, în viața din stea, iubirea mea.

img-20181121-wa00007260644059756094191.jpg

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s