O poartă

Straluceau steluțele de jad
în iad,
nimic nu are relevanță
într-un alb ca de faianță
și…
acolo între nor și stele
între durere și durere
se adunau în hora damnată
miresme ofilite de soartă.

Și am auzit,
in plâns tihnit, am auzit,
cum iluzia se pierde
peste un pisc de nu se vede
otrava unei așteptări
din sertarul unui dor.

Duhul mă ceartă,
poartă se deschide-n baltă!

Reclame

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s