Marea poartă a visului

Prin marea poartă fecioare treceau,
alergau, fugeau, fecioare dansau.
Prin marea poartă cu ochi de amurg
priveam cum fecioarele despletite curg,
cum dansul îmbrăcat în cer
se amesteca cu rarefiat eter,
iar gigantici armăsari de fier
se adunau plângând a ger.

Unde sunt pașii destinului absolut?
Am rămas la marea poartă să ascult
și dintr-o dată ai trecut tu, fată curată,
iar marea poartă a tăcut în sarut
pe care îl îmbrățișez in somn și gând.

Reclame

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s