Prin marea poartă fecioare treceau,
alergau, fugeau, fecioare dansau.
Prin marea poartă cu ochi de amurg
priveam cum fecioarele despletite curg,
cum dansul îmbrăcat în cer
se amesteca cu rarefiat eter,
iar gigantici armăsari de fier
se adunau plângând a ger.
Unde sunt pașii destinului absolut?
Am rămas la marea poartă să ascult
și dintr-o dată ai trecut tu, fată curată,
iar marea poartă a tăcut în sarut
pe care îl îmbrățișez in somn și gând.
Reclame
