Bradul ce se crede cedru

Treceam cântând pădurile de cedru
când încă aveam părul negru.
Auzeam zăpada cum se așterne
iar ochiul zărea vulturul pitit la stele.
Aveam pasul sprinten, mersul ușor,
inima îmbrăcată în balsam de dor.
Dunărea o treceam înot
când se revărsa spre cazane-n port.
Voința era un vulcan topit
iar iubitul era un balsam mocnit.

Toate s-au schimbat în contemplare:
apa e mare, privirea în ceață,
iubitul are altă față.
Trece timpul, părul sur
toamna sufletului sunt.
Iar bradul falnic, veșnic verde,
tot se crede astăzi cedru!

Reclame

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Bradul ce se crede cedru

  1. Foarte frumos ! Felicitari !Versul : inima îmbrăcată în balsam de dor.mi-a placut enorm….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s