Omenirea este mult prea ocupată
setea de sânge a devenit turbată,
fiecare zâmbet este chinuit
de ură, un revers la iubit.
Tot ce a vrut să ne salveze am pus pe cruce
suntem perverși și cruzi, nu avem scuze,
ne bălăcim în scuze și în teamă
nimic nu are sens, nu mai avem icoană.
Suntem amestecați în cel mai mare grajd
somnul rațiunii nu mai este treaz,
primii genius a devenit un mit
pierdut la minus infinit.
Ai milă Doamne de sufletul om
nu îl pierde în spațiul din atom!
Reclame
