Așezat pe o clipă
geana de lumină a devenit aripă,
norul gând s-a risipit plăpând
peste lumina din crâng.
Unde înnoptezi visătorule
în plină zi de lumină,
încovoiat ca acel copac din grădină,
ancorat de clipă
cu a ta ursită?
Mă scutur de toamna ce zace în mine
poteci și cărări orfeline,
ce amintirea le-a risipit
de a stânga și dreapta de zenit.
Timp mister și timp aortă
inima pulsează dezinvoltă
pentru a urca pe o culme
cu o cruce de ruine.
Reclame
