Sisif

Trebuie să trăim liniștiți
somnul sufletului, floare a vieții,
vocile se întorc ca un ecou
din necuprinsul morții.
Speranța rămâne rătăcită arid
pe zidul ridicat la stele,
între mine și tot, sunet de iubit
și gânduri rebele.

Sisif rostogolește piatra în sus,
în jos…
lumina frântă de ape,
între sfârșit și început
doar iluzii și fapte.

Îmbărbătat ca și el
rostogolesc visul greu!

trovanti1

Reclame

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s