Ceasornicul tace cu rouă

Am uitat, nu mi-am adus aminte
am clădit din ce s-a năruit,
am adormit, dar treaz printre cuvinte
am urât, apoi am iubit.

Un lanț cauzal, o unire
un ciclu secund dintru-un mit,
viața noian, oseminte
amintirea ce a trecut, a venit.

Departe, aproape, o undă de rouă
un chin îmbrăcat în mantie de vis,
povestea ce ne este redată doar nouă
celor ce au în privit într-un vis.

Se află infinitul la capăt de undă
unda descrie un infinit,
pendulul vibrează și afară plouă
pe străzi se plimbă un timp.

Între mii de întrebări o singură poartă
între miile de porți se intră în gând,
ceasornicul tace, nu plouă
cu secundele rupte din mit.

img_0706

Reclame

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s