Binecuvântat fie acela care mi-a dat o suferință
Tu suferi…?
Striga timpul rătăcit pe o umbră speranță,
Și dincolo parcă a venit o altă dimineață!
Să atribuim o aură de mit celui ce a spus peste vreme,
Ce nu te omoară, sigur te întărește devreme,
Și am lăsat în urmă un spațiu bocit
Și am lăsat în urmă trecutul
Din clipa care s-a născut tăcutul.
O lume frumoasă se așterne peste timp
Și doar așa am zidit singurătatea anotimp!
Reclame
