Scrum

Atât de alb peste mult negru
atâta cer peste o vale
și peste marea care-i mare
atâta jale, atâta jale,
și ceața vine peste ploaie
zăpada curăță retina
iar floarea caută gradina
prin viața-mi palidă văpaie.

Atâta doar peste iubire
și depărtarea se arată-n drum,
privesc la stelele de scrum
cum se unesc cu amintirea.
Atât de fără moarte e iubirea
negrul și alb din cer și vale,
peste întinderea de mare
tot rotunjind și amintirea.
Scrum…!