Gara minții

Din lacrima iubirii, mă-ntreb, cât e scânteie

Iar ochii tăi sublimi tot cern doruri femeie,

Când sufletul se scaldă în fluviul devastat

Iar gura ta țesută în fire de brocard.
O, cum zorii mă aduc acasă doar o clipă

În gând cerșesc iubirea pângărită,

Eu știu cum adevărul este tăiat în patru

Iar privitorul, eu, adună ca la teatru.
Plec la un dum, printre iluzii vane,

Regat de flori cu aripi diafane,

Și mă întorc cu mare grijă și sfială

În gara minții, tot o gară.

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s