Nimicul a murit

Înfrățit cu marea prin vântul ce strabate
se lasă din albastru un gând de libertate,
cetatea se zărește, aidoma misterul,
in ploaia ce se-abate încet apare cerul.
În liniște se naște umbrela ce-i destin
atunci când într-o carte un suflet, dor nubil,
se rătăcește parcă, aidoma și totuși
întinderea de ape plutește printre lotuși.

Întregul se revoltă scindat în irizații
doar de imensa lume, prin multe incantații,
ce se aud de-a tumba, din suflet poleit,
in mica fantezie nimicul a murit.

Reclame

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s