Toamna

Se scutură și cerne salcâmul de pe drum

Natura se așterne, pe horn ne iese fum

Urmează iarna albă, abluțiune pare,

Dar norul se cocoață peste întreaga zare.

O oaste, vrăbiuțe se ceartă ca și cum

Pământul peste mare s-a năpustit acum.
Frumosul ne despică în somn transcedental

Ascult de la fereastră un cântec la Caval,

Întors în timp și astfel, întors în altă eră

Ascult pământul tot, respiră într-o seră

Plină de frumusețe cu focul prins în soare

În clipa de sublim nimic acum nu moare.

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s