Și

La porțile regatului se închide
O urmă a palidului braț,
Prin care fețele românilor livide
Au îngropat și ultimi răposați.

Pe tot pământul ne cresc găuri
Iar săngele se scurge peste prag,
Civilizația se aude-n hăuri
Iar depărtatrea se zărește pe catarg.

Suntem neamul codrilor, și totuși
La braț avem trecutul credincios,
Peste pământ au crescut lotuși
Dar mai plăpânzi, nu viguroși.

Cu sufletu zdrobit și tânjitor
Poieni de infinit, se smulg stindarde,
Sunt călătorul ce la subțiori
Adună din neant smaralde.

Ziua bună am spus în graiul tău
Tu munte răsărit peste o mare,
Se scald ninsorile peste un hău
Ce cresc pe marea depărtare.

Și…?
Așa ai spus. Dar și un pic
Mă întorc și nu am spus nimic!

Reclame

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s