Luna

În fața mea tu luneci, prin geamul din fereastrăFăptură de văpaie și miraculoasă,

Poem deschis vederii și nubil

Tu Lună, tu frumoasă, vers aprins, subtil

Ai incandesceța prin transparență trasă

Și te credeam, copil fiind, mândră crăiasă.

Priveam la tine cu sufletul imberb

Cu ochiul lăcrimat ca cel de cerb,

Cu fruntea-ți pală, sufletul poem

La care toți poeții au jurat etern,

Parfum ce se respiră din depărtate oaze

Cu mângâiere surdă, sădită printre raze.

Tu Lună, prietenul ce cântă

Atunci când singur Pășesc peste redută

O frumusețe vie, ce somnul luminează

Cu visul măturat de a ta rază.
Tu Lună, lucire de iubire

Am vrut în fața ta să spun o poezie!

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s