Trenul traversa noaptea neagră ca smoala,
într-o luntre fără cârmă cântam, soarele și primăvara.
Visul se amesteca glumeț ca o dezlegare din nodul gordian,
legi secrete, legi pierdute, legi, ce parcă se pierdeau în fundal.
Nu lăcrima. Iar visul s-a speriat supus,
iar umbra mea a născut dragostea ta, am spus.
Fiecare vis ca o cunună
din adevărul soarelui adună,
și eu…?
Ce vrea bunul Dumnezeu!
Anunțuri
