Am mers la fereastră să țip

Și-ncet, încet, buzele le mișc
în apele amorțite de semne
se cern peste ele poeme
ce-mi spun că exist.
Unde se naște sufletul și unde
peste întinderea de viață,
dincolo colindă iar o piatră
cu scintilații rare-n unde.
Doar lumina ne atinge,
zorii adună lacrima unui cântec
visez zeița unui zâmbet
de dincolo de ploaia unui sânge.

Am mers la fereastră să țip,
dar țipătul a ațipit.

img_0649

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s