Iertare eu cer

Locuiesc pe un câmp de ,,a fi”

să nu mă întrebați dacă doare?

Între a locui și a fi este o lungă căutare,

un zbor încărcat cu nimic

ființa se tânguie moare,

dar eu locuiesc și nimicul dispare.
Se leagănă timpul, un clopot vibrează,

pe drum parcă dricul se plimbă pe stradă,

,,a fi” prin sinele său se desparte de stare

doar timpul colindă duios și dispare.
Un cerc privește din cerul, o baltă.

E luna eu strig, năframa și bolta

prin care universul privește în jos!

Privesc eu în sus?

O, atât de frumos se adună în ființare

iubirea de cer și visare

frumosul gătit în straie de cer.

Iertare eu cer…!

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s