Ceva și nimicul

De când există ceva s-a risipit nimicul
muțenie vorbitoare apoi am rupt cuvântul,
revelația se născuse în mine.
O, da…!
De cărbune și rubine
apoi ce noroc ți-aduce nenorocul
când se sparge jocul?

Amintrea tristeții, starea ce ucide
între splendori de rouă doar soarele ne râde,
și tot prin tot și nouă, când dorul se aprinde
afară iar ne plouă, în noi lacrimi de sânge.

Am mers într-o pădure, apoi am mers, am mers,
și m-am găsit pe mine, dar nu m-am înțeles.

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s