Doamne ne iartă

Tăcerea se perindă castă

Se scurg secunde-n timp călit,

Aud cum libertatea noastră

Este păzită de cumplit.
Ce animal e omul, mă întreb,

Podoaba rațiuni se adună

La un buchet de flori, coarne de cerb,

La pofta lui de a ucide jună.
Se curmă peste spații, ea, suflarea

Tot mai domol se tot recită imnul,

Veniți să mai privim odată marea

Apoi de bună voie bem pelinul.
Noi cavalerii întunericului, cetă

Nu mai dorim să facem vinul,

Războiul parcă se arată

Cu colți de jder, și s-a uscat măslinul.
Blestemul: să nu rodești în veci,

Iar se arată.

Se pierde omenirea și…

Doamne ne iartă!

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s