Sisif

Sisif urcă pe munte
încet, șontâc, banal,
cu o greutate atârnată
pe umerii de viață.

Să ne definim, strigăm,
pe gaura de horn,
un paradox agățat
de oftat,
începutul și sfârșitul unei cărți
se aseamănă și puse pe un eșafod
definesc un nod:
nodul Gordian, nodul de la cravată
ce odată dezlegat. Un oftat…?

Inevitabile balanțe,
orice cunoaștere adaugă sentimente,
adevărul este târziu,
apoi, apoi…!

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s