Iubirea în iubiri

 

 

De dincolo de stele

 

din geană sau halou,

 

se scutură lumina

 

prin infinit ecou.

 

 

Un spațiu adâncit

 

prin umbra ca o ceață,

 

tot curg și găuri negre

 

prin germenii de viață.

 

 

Peste rotundul spart

 

noi vrem a înțelege,

 

cum lumea din catarg

 

a născocit povețe.

 

 

Viața, ca simbol minunat

 

de dincolo de spații,

 

din marele stigmat

 

ce-a fabricat damnații.

 

 

A construit și omul

 

gândirea, infinitul,

 

din deșteptări de aur

 

adăugând iubitul.

 

 

Și floarea prin culoare

 

un curcubeu ce țipă,

 

pe cer ca adevăr

 

prin spații se ridică.

 

 

Departe eu visez

 

și dincolo de mine,

 

privesc spre adevăr

 

miracol și magie.

 

 

Apoi, chiar totul

 

între splendori de sticlă,

 

un infinit ce-i spart

 

în pietrele din clipă.

 

 

Și rupți din holde vii

 

și plini de nemurire,

 

omul ca mister

 

născut pentru iubire.

 

 

Iubirea, doar iubirea

 

ce lumea iar o mișcă,

 

mărețul adevăr

 

ascuns în stropi ce țipă.

 

 

În inima ce cântă

 

refren sau fantezie,

 

noi suntem pentru noi

 

măreața poezie.

 

 

Și apoi și departe,

 

aici, acum…mă-nclin

 

în adevăr, el omul

 

născut din spații vii.

 

 

Între acum și mâine omul măreț poem-

 

venit ca un destin și de la cer tot cer

 

iubirea în iubiri.

img_0673

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s