Amintirea ca o ceață

În inima naturii

 

prin fluxul ei normal

 

omul, fiara crudă,

 

a făcut furnal.

 

 

A construit uzina

 

să-și plimbe banul lui,

 

din zestrea, bogăția,

 

seva pământului.

 

 

A scos și minereul

 

cioplind cu sârg destinul,

 

doar pentru hrana lui

 

a tot croit rubinul.

 

 

Aurul curat…

 

că-i negru sau e galben,

 

a fost amanetat

 

prin scuză și prin fapte.

 

 

Florile, prin darul lor

 

cu iz de frumusețe,

 

au fost chiar prinse în cavou

 

pentru regrete.

 

 

Totul într-un simplu scop

 

traiul limpede și focul

 

e făcut pentru un joc,

 

banal ce s-a numit ,,norocul,,

 

 

Se pierde lumea

 

războiul ne suprimă,

 

sufletul se zbate-n efemer

 

frumusețea se îmbracă-n spumă.

 

 

Doar amintirea ne colindă ca o ceață

 

încă se cerne peste zări o dimineață.

 

img_0661-1

 

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s