Iubire, infinit

Acolo sus pe boltă

în irizații fine,

tot se aprind minuni

cu scintilații pline.

Privirea se agață

adânc peste fundal,

doar cerul se agită

în mersul lui vital.

Iar Luna tot apare

cu partea de lumină,

plutind tot adevărul

prin scurgerea divină.

În oastea despletită

și vasta castă albă,

apare chiar un înger

încet ca la paradă.

Un lanț, aureolă,

din cupe mici de soare

se naște doar iubire

peste măreața mare.

De dincolo de adevăr

aproape și departe

peste demult și peste ieri

se nasc iluzii albe.

Frumos e cerul

la clipă de amurg,

se pot ivi pocale

albastrul este surd.

Se nasc chiar adevăruri

natura ce-i curată,

și peste acestea toate

arde privirea toată.

Să mulțumesc iubirii

și cerului că pot,

să prind aceste gânduri

în viața unui rob

ce se închină vieții;

apus și răsărit

lumină din lumină

iubire, infinit.

img_0579

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s