Nimicul vrăjit

Pe nervul calului orb

nimicul colindă în cort

se sparge pentru putere

servind o cupă cu miere.

Nimicul fără nimic ce zboară

cu alămuri dintr-o fanfară,

aerul ce curge șuvoi

în liniștea ce zace în noi.

Cât de neadevărat sunt

privesc cu ochiul întors, gând,

să naștem din monștrii doar săbii

ce au dispărut pe corăbii.

Se strâng porii și nervii

din nările prin care sorb cerbii,

iepurii pe câmp au fugit

rumeniți și prăjiți.

Dormeam trezit, trezit,

și nu credeam că nimicul e vrăjit…

img_0272

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s